text Cugetari crestine

De ce Învierea?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Hurdubae Grigore
De ce Învierea?

Învierea Domnului Hristos este revelația Lui Dumnezeu cu privire la desăvârșirea planului de mântuire pe care El, Dumnezeu l-a avut în vedere încă înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu a creat lumea și a creat omul, iar omului i s-a dat autoritate peste întreaga creație. Prin alegerea pe care a făcut-o Adam, primul om, a căzut în păcat, plasându-se sub domnia celui rău și aducând întreaga lume sub autoritatea diavolului. Aici, sub autoritatea celui rău nu se mai poate alege întoarcerea la viață sub domnia Creatorului. Prin păcat, ca o consecință a păcatului viața a fost pierdută, iar plata pentru păcat este o viață ce se cere a se da. De unde viață ca jertfă pentru păcat când viața a fost pierdută prin păcat?

Moartea a devenit atotcuprinzătoate și nici un om nu mai poate ieși din carapacea acesteia. Iar moartea își duce cursul ei, moartea ca despărțire de Dumnezeu, apoi moartea fizică ca despărțire a trupului de suflet și mai apoi moartea eternă ca despărțire definitivă de Dumnezeu.

Primul om prin păcat a pierdut viața iar legea divină cere viața ca jertfă pentru ispășirea păcatului, punct în care lanțul morții este închis iar omul rămâne înfășurat în acest lanț.
Primul om și toți cei născuți în Adam rămân în acest lanț al morții, cu neputință de a-l rupe.

Pare că Dumnezeu, Creatorul a pierdut în fața potrivnicului. Cine poate aduce omul înapoi? Cum poate omul primi din nou viața? Împărăția întunericului domnește.

Evanghelia sau Vestea Bună este răspunsul lui Dumnezeu la păcatul omului și la consecințele acestuia. Împărăția întunericului are în față Împărăția lui Dumnezeu. Dar cum vine Împărăția lui Dumnezeu? Primul aspect al Împărăției lui Dumnezeu este venirea unui Împărat.

Prin nașterea din fecioară, Iisus Hristos este al doilea Adam, al doilea om adus de Dumnezeu în lume. Iisus are viață în Sine nefiind născut sub păcatul adamic. Evangheliile ne arată că de la început diavolul l-a ispitit căutând să-L atragă în păcat. În autoritatea de peste pământ a întunericului s-a ivit un loc al Luminii, un om care nu era sub autoritatea diavolului. Hristos Iisus nu are nimic în cel rău, este Lumina venită în lume să risipească întunericul. Împărăția Lui Dumnezeu este începută pe pământ.

Omul de la început a fost rânduit să fie autoritate peste pământ. Hristos, al doilea om este rânduit să fie autoritate peste pământ, în baza aceluiași decret inițial dat de Dumnezeu. Două împărății sunt în conflict. Doar că în Împărăția Lui Dumnezeu doar omul Iisus Hristos are dreptul să fie, El fiind singurul fără de păcat. Cum poate singurul om fără păcat să aducă pe alții în Împărăția Sa? Doar sunt ținuți de lanțul morții!

Răspunsul lui Dumnezeu la acest lanț al morții este ispășirea prin plata pentru păcat. Cel ce s-a născut din fecioară nu este numai om este și Dumnezeu, Dumnezeu Fiul întrupat în chip de om în persoana Domnului Iisus Hristos. Dreptatea lui Dumnezeu cere o viață dată ca jertfă pentru păcat căci plata păcatului este moartea. El, Hristos are viață și viața o dă ca jertfă pentru păcat. El pe cruce s-a făcut păcat, a luat păcatul fiecăruia și a murit pe cruce dându-și viața ca jertfă pentru păcat.

Dar dreptatea lui Dumnezeu este împlinită când Cineva moare în locul altcuiva? Găsim scris că sufletul care păcătuiește acela va muri. Cu toate acestea Dumnezeu aduce prin cruce un lucru extraordinar. Fiecare credincios a fost răstignit împreună cu Hristos. Dumnezeu a adus în ființă unitatea dintre om și Hristos. Pe cruce ascuns în Hristos stă fiecare credincios plătind pentru păcatul lui. Acest fapt este similar tainei cununiei. Prin cununia dintre un bărbat și o femeie Dumnezeu aduce în existență o nouă realitate când cei doi devin una. În fapt spiritual, sufletesc și practic acțiunile unuia din cei doi se răsfrâng asupra fiecăruia, beneficiile sau daunele produse de unul aduc implicații peste amândoi din pricina legăturii care s-a făcut când cei doi au devenit una. Credinciosul s-a cununat cu Hristos și acolo la cruce a fost lucrată ispășirea păcatului dintre om și Hristos, dintre om și Dumnezeu. Acolo pe cruce a fost răstignit Hristos și împreună cu El fiecare credincios. Dumnezeu a fost drept când a cerut plata pentru păcat, a rămas drept când a primit jertfa lui Hristos și rămâne drept când dă iertare credinciosului în Hristos. Prin jertfa adusă Hristos a împlinit dreptatea, a făcut ispășirea iar dreptatea și ispășirea acoperă toată unitatea, adică unitatea dintre omul credincios și Hristos, dreptatea lui Hristos și ispășirea transferându-se și peste credincios.

Dar chiar cu plata pentru păcat achitată și cu ispășirea finalizată poate fi luat omul din împărăția întunericului și adus în Împărăția lui Dumnezeu? Hristos fiind și Dumnezeu, are din început dreptul de răscumpărare, după cum se spune din vremuri străvechi: „Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu!”. Dreptul de răscumpărare este exclusiv al primului proprietar, al lui Dumnezeu iar voința celui de al doilea proprietar nu contează. Astfel în Hristos Dumnezeu își exercită dreptul de răscumpărare, singura cerință fiind acordul de voință al celui răscumpărat.
Având achitată plata pentru păcat și ispășirea făcută, în baza dreptului de răscumpărare Dumnezeu aduce credinciosul în Împărăția lui Dumnezeu iar după moartea cu Hristos pe cruce creștinul este adus la viață împreună cu Hristos, la o viață nouă, prin nașterea din nou, viață din Dumnezeu care începe acum și continuă în eternitate.

Dreptatea fiind împlinită, moartea nu putea să-L țină și prin puterea lui Dumnezeu desfășurată în Hristos, El, Hristos este ridicat din morți înviind după cum a spus. Învierea lui Hristos este dovada practică, fizică și concretă că planul lui Dumnezeu este adevărat și cuvintele Lui sunt vrednice de crezare. El este începutul noii creații, Împăratul Împărăției Luminii.

Luând lumina din Noaptea Învierii, lăsând lumina lumânării să lumineze în mâinile noastre, purtând de grijă să nu se stingă lumina, mărturisim că primim Lumina lui Hristos, pe Hristos Însuși, Îl purtăm cu grijă în sufletul nostru prin încercările vieții și căutăm să nu ne fie stinsă nicicum Lumina din suflet. Și el, Domnul Hristos ne promite că este cu noi până la sfârșitul veacului.

Din El, prin El și pentru El sunt toate, a lui Hristos fie slava și cinstea.

Hristos a înviat!

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>