text Cugetari crestine

Când nu mai poți, poate El

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Când nu mai poți, poate El

Sunt momente în viață când poverile devin atât de grele, încât sufletul simte că nu mai are putere să meargă mai departe. Te rogi, aștepți, lupți și totuși nu vezi ieșire. Zilele se adună peste zile, iar oboseala nu mai este doar trupească, ci adânc în inimă. În astfel de clipe, omul ajunge la capătul puterilor sale. Și tocmai acolo, Dumnezeu intervine.

Domnul vede fiecare lacrimă vărsată în ascuns, fiecare rugăciune spusă cu glas stins, fiecare noapte în care somnul a fugit. „Domnul este aproape de cei cu inima frântă”. El nu stă departe când nu mai poți, El nu cere explicații, nu grăbește procesul, ci stă aproape și poartă ce nu mai poți duce.

Luptele mele au fost grele și au durat ani la rând. Am dus poveri care m-au apăsat zilnic și m-au slăbit sufletește. Au fost perioade în care mergeam mai departe doar pentru că trebuia, nu pentru că mai aveam putere. Am plâns mult, în tăcere înaintea Domnului, și de multe ori am simțit că nu mai pot continua. M-am luptat cu gânduri, cu frică, cu așteptări neîmplinite și cu o durere pe care nu știam cum să o exprim.

Am încercat să rezist prin propriile mele forțe. Am încercat să înțeleg de ce durează atât, să găsesc soluții, să ies singură din încercare. Ani de zile am purtat această luptă, până când Dumnezeu m-a oprit și m-a învățat ceva esențial: să mă încred în El pe deplin. Să nu mai port singură ceea ce nu era menit să fie dus de mine.

A fost greu să accept că nu pot. A fost dureros să recunosc că sunt slabă. Dar în clipa în care am lăsat poverile la picioarele Lui, Dumnezeu a început să lucreze. Nu schimbând totul dintr-o dată, ci schimbându-mă pe mine. M-a învățat să aștept, să mă smeresc și să cred chiar și atunci când nu văd. „Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” a devenit realitate în viața mea.

Luptele mele nu au fost scurte și nici ușoare. Au fost ani de încercare, ani de tăcere și ani de durere. Dar în tot acest timp, Dumnezeu nu m-a părăsit. M-a ținut atunci când eu nu mai aveam putere să mă țin singură. M-a ridicat atunci când eram doborâtă și m-a învățat să trăiesc prin credință, nu prin ce se vede.

Dacă astăzi simți că nu mai poți, să știi acest adevăr simplu și sigur: Dumnezeu poate. El poate să te țină, să te întărească și să te ducă mai departe. Când puterea ta se termină, începe lucrarea Lui. Și chiar dacă drumul este lung și greu, El nu te va lăsa.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>