text Cugetari crestine

Căderea în păcat (2)

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: AnonimP

 

  Când a decis să-i creeze pe Adam şi pe Eva, Dumnezeu a declarat că avea să-i facă după chipul Său şi după asemănarea Sa (Geneza 1:26). Dar ispititorul i-a momit cu promisiunea că, dacă aveau să mănânce din fructul interzis, aveau să devină „ca Dumnezeu”. Adevărul este însă că ei erau deja ca Dumnezeu, pentru că fuseseră creaţi după chipul Său. Din nefericire, când s-au aflat sub presiunea ispitei, ei au pierdut din vedere acest adevăr sacru.

  Mai mult chiar, Dumnezeu era Cel care le punea hrană la dispoziţie; când s-au răzvrătit, Adam şi Eva au ales să mănânce ceva de dincolo de limitele stabilite de Dumnezeu. Este ca şi cum ai fi invitat la masă la cineva şi în loc să mănânci la masă, te duci la dulap sau la frigider ca să mănânci altceva. Fapta ta ar fi o insultă pentru gazde şi o dovadă că le desconsideri ospitalitatea şi prietenia.

  5. Ispititorul a asigurat-o pe Eva că li se vor deschide ochii după ce vor mânca fructul interzis. Ce au văzut Adam şi Eva când li s-au deschis ochii şi ce presupunea această nouă capacitate? Geneza 3:4-7

  Eva a fost copleşită de emoţii (Geneza 3:6). Pomul era plăcut la privit şi, când a muşcat din fruct, şi-a închipuit că a intrat intr-o stare superioară de existentă. După ce a mâncat şi Adam din fruct, li s-au deschis ochii (vers. 7), într-adevăr, dar lucrurile pe care le-au văzut i-au făcut să se simtă stânjeniţi.

  Aici, o problemă majoră este respingerea lui Dumnezeu ca Dătător al oricărui dar bun şi alegerea soluţiei omeneşti la o nevoie umană (în cazul acesta, dorinţa de a mânca). Până atunci, Dumnezeu era Acela care le asigura primilor noştri părinţi hrana necesară, El le punea la dispoziţie meniul. Când au mâncat însă din fructul oprit, ei au încălcat limitele stabilite de El şi au dat dovadă de o neîncredere nejustificată, dacă ne gândim la mediul aparte în care trăiau.

  Ce tip de „fruct interzis” (tentant, plăcut la privit şi promiţător) ne este prezentat în zilele noastre? Ce putem face pentru a nu comite greşeala primilor noştri părinţi?

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>