Nu te-ndoi, ci crede...

Textul acestei cântări a fost scris de poetul Traian Dorz, în închisoare, și a fost inspirat într-o împrejurare dintre cele mai grele trăite de poet acolo: un ofiţer de la București, venit în inspecție la închisoare, a ordonat ca toți deţinuții să se întindă jos pe ciment, iar el, în semn de autoritate, călca cu cizmele pe spatele lor.
Atunci a primit inspirația acestei cântări, dar melodia ei a fost compusă abia după eliberarea din închisoare, întrucât în acea perioadă, cu puțin timp înainte de eliberare, poetul nu era împreună cu fratele Niculiţă.
E un har să poți să crezi că Dumnezeu este Dragoste, și este Atotputernic, chiar când trece pe cei credincioși prin asemenea împrejurări, e un har să crezi că soarele va fi biruitor, și că norul și furtuna vor trece, oricât de cumplite sunt când izbesc în corabia vieţii celor credincioși!
E un har să te încrezi în Dumnezeu, chiar când nu te scapă imediat din necaz, fiindcă îți încearcă credința!
Domnul a deschis ușile închise ale temniței în care era închis apostolul Petru, a deschis porţi de fier și a dărâmat chiar și atât de temuta Cortină de fier, ce părea veșnică!
Apostolul Pavel fiind întemnițat pentru Cuvântul care-l propovăduia, a spus că acest Cuvânt nu poate fi legat, și acest Cuvânt este Cel care a creat lumea, este Cel care o va face să piară și va crea un cer nou și un pământ nou!
Este Cuvântul care a strigat: " Lazăre, vino afară!" și Lazăr a ieșit din temnița morții, fără ca moartea să se fi putut împotrivi! Și din temniţa necazurilor noastre ne va scoate Domnul, dacă credem Cuvântul Lui, și nu privim la necazurile noastre, ci la El!
Slavă Dumnezeului Atotputernic, a Cărui Împărăție, - a Dragostei - este veșnică, căci ea va cuprinde și pământul.

***

1. Nu te-ndoi, ci crede
Că după orice nor
E-un soare şi mai dulce,
Și mai strălucitor.
Nu norul este veşnic,
Ci soarele-i acel
/: Ce-nvinge şi rămâne
Stăpân în urmă, el. :/

2. Nu te uita la tine,
Că eşti atât de slab,
Nici la vrăjmaşul care
Te-ar nimici degrab.
Nu te uita la ziduri,
La porţile de fier,
/: La ura ce scrâşneşte,
Ci uită-te la cer! :/

3. Nu te-ndoi, ci crede
Că dincolo de tot
Veghează Dumnezeul
Puternic Savaot,
Că nici un păr nu-ţi cade
Că nici o clipă nu-i,
/: Că nu-i nici o-ncercare,
Decât prin voia Lui! :/

4. Că dacă crezi puternic,
Nimica nu-i spre rău,
Ci totul se va-ntoarce
Spre-un şi mai bine-al tău.
Nu te-ndoi, ci crede
Că-n ceasul cel mai greu,
/: Clipită de clipită
Veghează Dumnezeu! :/

Cântările Harului, volumul 2, cântarea 13.