Credință vie sau credință moartă?

Pentru orice om, cel mai important lucru din această viață este să cunoască scopul pentru care a fost creat. Este extrem de important să cunoască de ce i se cere să se pocăiască, să se lepede de sine și să creadă Cuvântul lui Hristos! Scriptura ne arată că pentru reabilitarea omului, Dumnezeu a inclus în planul Său aceste trei lucruri, ele fiind părți integrate în acest proces al mântuirii.

În ceea ce privește credința, observăm cu tristețe că astăzi este înțeleasă în mod greșit de tot mai mulți oameni. Una din înțelegeri pe care o auzim tot mai des este: crede că Domnul Isus este Mântuitorul tău personal, crede în jertfa Lui/crede că a murit pentru iertarea păcatelor tale, că a înviat... și ești mântuit.

Evanghelia lui Hristos este deseori redusă doar la vestea bună despre jertfa și învierea Domnului.

Să ne întrebăm:
Este suficient să credem doar această veste bună? Oare la această „Evanghelie” s-a referit Domnul Isus când a poruncit să fie propovăduită la orice om? (... propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit. Marcu 16:15,16)

Credința în jertfa și învierea Domnului, mântuiește chiar dacă credința nu lucrează împreună cu faptele mele? (Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă nare fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Iacov 2:14)

Din Scriptură putem observa că există o credință care este moartă, fiind asemănată cu credința dracilor. (Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. Iacov 2:19,17)

Dacă Scriptura spune că această credință o au și dracii, atunci trebuie să fie și o credință pe care ei nu o au, prin care să fim plăcuți lui Dumnezeu.