Vremuri diferite, acelasi scop

Unul din liderii comunisti a recunoscut urmatoarele: L-am scos pe Dumnezeu din inimile oamenilor dar nu am avut cu ce umple acel gol. Au venit vremuri in care comunismul a cazut, dar scopul de a-l scoate pe Dumnezeu afara din inimile oamenilor a ramas. S-a schimbat strategia, dar scopul a ramas acelasi pentru ca este lupta continua a diavolului incepand din Gradina Edenului. Daca in vremea comunismului se incerca scoaterea cu forta prin daramarea de biserici si inchiderea preotilor si a pastorilor, acum se incearca scoaterea lui Dumnezeu prin acceptarea de buna voie a altor valori. Oamenilor li se pune in fata materialismul (bunastarea), iar noi, il alegem in incercarea de a umple acel gol dar vom ajunge in punctul in care vom constata ca materialismul are o forma diferita de Dumnezeu, si golul pe care dorim sa il umplem nu vom reusi sa il umplem pe de-a-ntregul pentru ca nu are aceeasi forma.
Istoria umanitatii, desi nu ne place sa o recunoastem este un ciclu repetitiv: vremurile grele formeaza oameni puternici; oamenii puternici aduc vremuri bune; vremurile bune formeaza oameni slabi; iar oamenii slabi aduc vremuri grele. Abraham Lincoln
Se poate rupe acest cerc vicios? In masura in care biserica este capabila sa constientizeze oamenii ca golul interior nu poate fi umplut decat cu Dumnezeu, se poate. Sarbatorile sunt astfel de momente in care ne oprim sa constientizam ca nu avem alta sansa de a umple golul decat cu Dumnezeu.