Săpați pe zidurile Casei

1 Împărați 6:29: Pe toate zidurile Casei, de jur împrejur, în partea din fund şi în faţă, a pus să sape chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise.



Împăratul Solomon (Pace) de la Ierusalim construiește un templu, tot așa cum Domnul Isus Împăratul împăraților și Domn al păcii a construit templul Duhului Sfânt, Biserica.

Solomon a lucrat după descoperirea lui Dumnezeu primită în scris de tatăl său David, 1 Cronici 28:11-12,19. Când vine în lume Domnul Isus spune prin cuvintele Psalmistului „în sulul cărții este scris despre mine, vin să fac voia Ta Dumnezeule”, iar noi învățăm că voia lui Dumnezeu o găsim în „sulul cărții”, adică în Scriptură. Amândouă templele au fost făcute în conformitate cu revelația și voia lui Dumnezeu. Așadar când devii cărămidă în templul spiritual al lui Dumnezeu, adică Biserica, tu nu devii ce vrei tu ci devii ceea ce vrea Dumnezeu.

În templul lui Solomon pereții aveau săpate pe ei imagini pentru că de fapt templul lui Dumnezeu – Biserica e purtătoare de anumite imagini. Biserica e chemată să fie o imagistică spirituală.

Deci pereții aveau pe ei îngeri, finici și flori deschise. Și cred că imagistica Bisericii cât și atmosfera din lăuntrul ei ar trebui să fie caracterizată de aceste aspecte. Și vă reamintesc cu responsabilitate că în Noul Testament zidurile locașului lui Dumnezeu sunt credincioșii, Efes.2:22; 1 Petru 2:5. Și acum să desfoliem fiecare cuvânt în înțelesul lui spiritual:

îngeri – creaturi ale lui Dumnezeu spirituale, slujitoare și pure în caracter și conduită.

- imaginea Bisericii în consecință se cere a fi imaginea unei vieți spirituale și nu carnale, a unei vieți de slujire și a unei vieți curate. Pune-ți în modul cel mai onest următoarea întrebare: se regăsește în viața ta această imagistică?

finicul – copac verde, simbol al înoirii și al unei vieți pline de vitalitate duhovnicească, Psalm 92.12: “Cel fără prihană înverzeşte ca finicul….”

- imaginea și atmosfera unei Biserici se cere a fi imaginea unei vieți înoite, sau locul unde scapi de uscăciunea spirituală și trăiești înoirea spirituală lucrată de Duhul Sfânt. Trăiești în asemenea parametri? Contribui la o astfel de atmosferă în sânul Eclesiei (a Bisericii)?

flori deschise – simbol al parfumului și al deschiderii pentru Dumnezeu și semeni.

De mai multe ori în contextul versetelor din 1 Împărați 6 se amintesc florile deschise și nu degeaba Noul Legământ e anunțat ca unul în care Dumnezeu va pune legile Lui în inima omului, Ier.31:33. O inimă deschisă. Ba mai mult, Cuvântul spune „simțiți (unii) cu alții” (1 Petru 3:8), adică deschideți-vă inima unii pentru ceilalți. Ai inima deschisă pentru Domnul și pentru voia Sa? Priviți la cei doi heruvimi aflați pe chivot; Biblia spune lămurit că se aflau cu aripile deschise. În prezența Domnului să fi înger, dar înger cu aripile deschise.

Apoi floarea deschisă împrăștie parfum. Floarea nu trăiește pentru sine și nu ține parfumul pentru sine. Biserica ar trebui să fie un loc al dăruirii de sine, al altruismului creștin și al miresmei lui Hristos care se răspândește prin predicarea și mărturisirea Evangheliei.

Nu știu în ce fel de cadru teologic veți încadra aceste rânduri, însă vă rog meditați la aceste trei imagini săpate pe zidurile templului: îngeri, finici, flori deschise.

SCRIS DE NICA IONEL.