Contolează-ţi emoţiile

Cain, de ce te-ai  mâniat? Gen. 4:6

Dacă nu înveţi să-ţi controlezi emoţiile îţi vei pierde credibilitatea, îi vei înstrăina pe ceilalţi şi vei rata ocazii importante. Emoţiile tale sunt asemenea unei maşini: controlată şi condusă corect, te poate duce oriunde; pierdută de sub control, te poate distruge. Când Dumnezeu l-a întrebat pe Cain „De ce te-ai mâniat pe fratele tău?” El de fapt spunea: „Ascultă, Cain! Emoţiile tale îţi trasmit un mesaj. Dacă nu reuşeşti să ţii situaţia sub control , vei face o prostie şi nu vei fi în stare să faci faţă consecinţelor. Da, te vei pocăi şi vei regreta, dat nu mai poţi da timpul înapoi.” Dar Cain nu l-a ascultat. Situaţia părea nedreaptă; se simţea dispreţuit. Se gândea că binecuvântarea fratelui său a venit spre dezavantajarea lui. Ce emoţii erau acestea? Invidie. Resentiment. Competiţie. Autocompătimire. Aceste forţe necercetate l-au determinat să-şi ucidă fratele şi au trasat o linie dincolo de care el nu mai putea trece.

Majoritatea dintre noi avem un mecanism de răspuns care nu este în mod necesar controlat de partea raţională a creierului nostru. Reacţionează la evenimente şi oameni, şi ca o furtună neaşteptată  izbucneşte din interior, câteodată copleşindu-ne. Gordon McDonald a scris: „Obişnuiam să fiu mândru de mine însumi pentru că reuşeam să-mi stăpânesc emoţiile. Niciodată nu m-am văzut pe mine însumi ca un om mânios. Apoi m-am căsătorit şi soţia mea m-a informat că de fapt mă mânii de multe ori.  Ceea ce rareori ieşea la iveală prin cuvinte se arăta  în diferitele expresii ale feţei mele pe care nu am ştiut niciodată că le am. Aşa că aveam mult de lucru. Aveam emoţii care trebuiau disciplinate.” Dar tu?

„Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” Ps. 37:8

Mike Singleterry, care a jucat in echipa de fotbal Chicago Bears, a fost un star – şi creştin pe deasupra. Într-o zi echipa lui pierdea, şi fanii lor au devenit vulgari şi au început să-i strige tot felul de insulte. Lui nu i-a plăcut acest lucru. Camerele de filmat erau centrate pe chipul lui Sigleterry în timp ce acesta …..Deodată şi-a pierdut controlul şi s-a îndreptat spre tribune replicând la mulţime. Nu a fost cel mai bun moment al lui. Dar după meci a fost una dintre cele  mai frumoase momente ale lui Mike.  A fost atunci când s-a întâlnit cu presa şi şi-a cerut scuze.  Nu dezvinovăţire, nu învinuiri, doar scuze. Emoţiile lui au ieşit de sub control şi el şi-a asumat întreaga responsabilitate. Probabil Singleterry a citit aceste cuvinte: „Înţelepciunea îl face pe om răbdător;  şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Prov. 19:11)

Trecând prin viaţă vor fi oameni care te vor jigni. Uneori va fi în mod deliberat, alteori  din greşeală. Întrebarea este: ce vei face în astfel de situaţii?

Oamenii maturi din punct de vedere spiritual îşi disciplinează emoţiile şi au grijă ca acestea să reflecte corect realitatea. Ei pot fi trişti, bucuroşi, mânioşi sau extaziaţi în moduri şi momente potrivite. Ei refuză să le permită emoţiilor lor să le determine comportamentul, atitudinea şi alegerile.  Un autor creştin a scris: Când simt că lucrurile merg împotriva mea, când sentimentele de mânie şi resentimentele încep să apară, este timpul să mă opresc şi să mă întreb ce se întâmplă. Este acest lucru pentru ceva mai bun, sau nu? Dumnezeu este cel care-mi vorbeşte, sau nu este El? Carnea sau duhul este cel care mă conduce în acest moment?” Acesta este un sfat bun şi pentru tine.

„I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi” Matei 14:14

Înainte de a te felicita că poţi să-ţi controlezi emoţiile, aminteşte-ţi că mai este o faţă a monedei –  control dar fără milă; indignare morală faţă de suferinţă dar fără fapte. Iacov vorbeşte despre astfel de oameni.  Şi aceştia erau tot oameni de biserică. Ei vedeau durerea şi nevoile celorlalţi. Puteau să facă ceva, dar le lipsea dorinţa şi mila aşa că mergeau mai departe murmurând ceva despre faptul de a fi prea ocupaţi. Astfel că încercau să-şi liniştească conştiinţa cu un împrumut. Ioan a întrebat: „Cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?” (1 Ioan 3:17) Cum într-adevăr? Dacă nu eşti tu responsabil, cine este? Dacă nu facem noi ceva, cine va face? „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:20)

Îţi vei disciplina sentimentele numai atunci când le vei traspune în acte responsabile. Şi acel sentiment că „cineva trebuie să facă ceva în legătură cu acest lucru” nu te va face să stai deoparte.  William Barclay a scris: „Nu este nimic mai periculos decât experienţa repetată a unor emoţii frumoase fără încercarea de a le pune în acţiune. Este un lucru dovedit că de fiecare dată când un om are un impuls nobil fără să acţioneze conform lui, acesta devine din ce în ce mai puţin probabil de a acţiona vreodată. Într-un anumit fel este corect să spui că un om nu are dreptul să simtă simpatie decât dacă cel puţin ar încerca să acţioneze conform ei.  O emoţie nu este ceva în care să te complaci; este ceva, cu preţul unui efort, al unei sarcini, al disciplinei şi al sacrificiului, ce trebuie trasformat într-o realitate a vieţii.” Doar aceasta spune totul, nu-i aşa?