Participarea la frângerea pâinii. W. J. Lowe

Categorie: Cima Domnului

Întrebare:

Cine trebuie să participe la frângerea pâinii într-o adunare şi în ce condiţii o poate face?

Răspuns:

Răspuns la o întrebare pusă de cititorii revistei "Mântuirea lui Dumnezeu" (între anii 1873 -1917 de W.J.Lowe şi Elie Perier).

"Voi cercetaţi Scripturile, pentru că gândiţi că în ele aveţi viaţa eternă, şi ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine". Ioan 5:39

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună". 2. Timotei 3:16,17

"Ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa". Faptele Apostolilor 17:11

Cuvintele Domnului, cu ocazia instituirii Cinei, nu lasă nicio îndoială că toţi cei care sunt ai Lui, adevăraţii Săi ucenici, trebuie să participe, cu excepţia situaţiei în care ceva nepotrivit îi împiedică. Acest adevăr este confirmat prin descoperirea specială făcută mai târziu apostolului Pavel şi pe care o face cunoscută în prima epistolă către Corinteni, unde de asemenea el tratează disciplina care trebuie să fie exercitată într-o adunare creştină strânsă în Numele Domnului Isus Hristos. Orice credincios care umblă în comuniune cu Domnul, se va bucura de privilegiul preţios care îi este acordat şi va profita cu recunoştinţă. Într-un cuvânt, dreptul de a participa la Masa Domnului nu depinde de meritele personale pe care participanţii le pot avea; dreptul se bazează doar pe moartea Domnului şi pe valoarea sângelui Său vărsat pentru ispăşirea păcatelor.

Dificultăţile care apar, în afara cazurilor de disciplină, despre care nu vorbim aici, provin din faptul că nu se cunoaşte adevăratul caracter al adunării sau starea morală a celor care compun adunarea. Înainte de toate, trebuie să înţelegem ce este o adunare şi în ce condiţii este strânsă. Textele care au fost prezentate mai sus, ca şi altele asemenea, arată, că prima şi cea mai mare condiţie este prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi. Fără această prezenţă adunarea îşi pierde caracterul său; ea încetează chiar să existe ca adunare potrivit Scripturii. Isus este cel care a instituit acest memorial. El fiind acolo, a frânt pâinea şi le-a dat ucenicilor Săi. Apostolul Pavel insistă asupra acestui fapt în descoperirea pe care, spune el, a primit-o de la Domnul. Este adevărat că Domnul nu mai este în trup (vizibil, n.tr.) pe pământ, dar credinciosul contează pe prezenţa Sa, potrivit cu propriile Sale cuvinte: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28:20 ); şi apoi, într-un mod particular în legătură cu adunarea: "Pentru că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor" (Matei 18:20 ). Exerciţiile de inimă lucrate prin Duhul Sfânt, sunt de natură să bucure pe credinciosul aflat în prezenţa Domnului, care este, atât scopul cât şi punctul de plecare al tuturor binecuvântărilor. Fără această prezenţă, fiecare act de închinare îşi pierde valoarea sa şi realitatea comuniunii cu "trupul" şi "sângele" Său încetează. Împreună, prezenţa Domnului şi a Duhului Sfânt, pot să producă gânduri potrivite celor care sunt adunaţi în Numele Său, cu privire la relaţiile credincioşilor între ei, seriozitatea strângerii lor şi de asemenea cu privire la sfinţenie ca rezultat al cercetării de sine (1. Corinteni 10:14-22 ; 11:20-29 ).

Mulţi cred că trebuie să se ocupe mai întâi de starea adunării ca să poată conta pe promisiunea prezenţei Sale. Aceasta înseamnă a schimba ordinea, potrivit Scripturii, făcând din adunare, şi nu din Domnul, punctul de plecare al gândurilor noastre. Isus este cel care stabileşte întâlnirea: "acolo, Mă vor vedea" (Matei 28:10,16 ). Trebuie, prin urmare, să mergem acolo dacă vrem să-L vedem şi să nu ne lipsim de binecuvântare plângându-ne unii de alţii. Domnul va pune totul în ordine, dar trebuie să fim cu El. Să începem mai întâi să ne judecăm pe noi înşine, gândindu-ne la Domnul şi la ce Îi face Lui plăcere şi apoi putem conta pe harul care, prin Duhul Sfânt, va lucra gânduri asemănătoare şi asupra fraţilor noştri.

sursa: https://comori.org/