"Un ajutor sau o piedică"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

Dintre multele binecuvântări pe care Domnul le-a dat credincioşilor, în bunătatea Sa, una dintre cele mai înalte este că ei pot fi prezenţi acolo unde Se află El (Matei 18:20 ). Fiecare creştin care-L iubeşte pe Domnul Isus îşi va găsi bucuria deplină în a se afla acolo unde El a promis că va fi, oricare ar fi caracterul strângerii: Masa Domnului, pentru a vesti moartea Sa, cercetarea Cuvântului, pentru a cunoaşte gândurile lui Dumnezeu, sau în faţa tronului de har, pentru rugăciune.

Fiecare inimă sinceră doreşte să fie prezentă în acel loc, iar cine în mod intenţionat nu ia parte la aceste strângeri se găseşte într-o stare sufletească nepăsătoare, rece şi bolnavă. Nefrecventarea strângerilor laolaltă pentru Numele Domnului este primul pas pe calea căderii: „Să nu părăsim strângerea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:25 ).

Scopul acestor rânduri nu este de a răspunde la întrebarea: „La care biserică să mergem?“; pentru aceasta fiecare creştin în parte trebuie să caute cu seriozitate răspunsul în Cuvântul lui Dumnezeu. A frecventa o biserică fără a cunoaşte temeiurile celor care merg acolo înseamnă indiferenţă, şi aceasta nu poate fi unită cu frica de Domnul şi cu dragostea faţă de Cuvântul Său.

Preocuparea noastră este cu starea şi umblarea pe temelia Domnului Isus, pe care trebuie să se strângă toţi credincioşii. Acestea sunt de o importanţă deosebită pentru fiecare credincios care se strânge împreună cu alţii în Numele Domnului. De aceea îndreptăm către fiecare conştiinţă următoarea întrebare: „Sunteţi pentru ceilalţi un ajutor sau o piedică?“

După cum un mădular al trupului le influenţează pe toate celelalte (1. Corinteni 12 ), astfel că în corpul omenesc orice suferinţă, chiar la o parte mai slabă sau ascunsă, se face resimţită peste tot – o unghie ruptă, o măsea cariată, o entorsă etc. se resimt în tot trupul – tot aşa este şi Adunarea lui Dumnezeu, Trupul lui Hristos: „Dacă un mădular suferă, atunci suferă toate mădularele“, iar „dacă un mădular va fi slăvit, atunci se vor bucura toate mădularele“. Starea duhovnicească a fiecărui mădular influenţează tot Trupul. Din aceasta rezultă că fiecare mădular în parte va fi pentru celelalte ori un ajutor, ori o piedică. Ce adevăr preţios!

Aici apostolul nu vorbeşte de o adunare locală, ci de întregul Trup. „Voi sunteţi Trupul lui Hristos şi fiecare în parte, mădulare“. Ceea ce este adevărat pentru tot Trupul este adevărat şi pentru fiecare adunare în parte. Din acest adevăr rezultă trei motive puternice şi preţioase pentru o viaţă sfântă:

1. Să nu-L necinstim pe Domnul Isus Hristos, Capul Trupului cu care suntem uniţi;
2. Să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt, prin care suntem uniţi şi botezaţi într-un singur Trup, Adunarea;
3. Să nu rănim mădularele strâns legate într-un Trup.

Ce ar putea avea o influenţă mai mare asupra noastră ca aceste motive? O, dacă s-ar preţui mai mult între copiii lui Dumnezeu învăţătura despre unitatea Trupului! Să învăţăm acest adevăr şi să trăim în el, descoperindu-i puterea sfântă! Să-L lăsăm să ne pună în mişcare inimile şi să ne influenţeze viaţa şi cugetul!

Dacă adevărul despre unicul Trup ar deveni o realitate pentru fiecare mădular de pe pământ, se vor putea arăta şi rezultate practice. Avem noi oare pe inimă să arătăm cu seriozitate că starea unei adunări este influenţată de starea inimii fiecărui frate şi a fiecărei surori? Toţi din adunare, fie că propun o cântare, se roagă, mulţumesc, citesc un fragment din Cuvântul lui Dumnezeu, sau dau o îmbărbătare, sau o învăţătură, trebuie să ştie dacă sunt chemaţi de Hristos la această lucrare, dar în acelaşi timp fiecare trebuie să nu uite că este numai un instrument al Domnului. Altfel, pot aduce multă pagubă strângerii laolaltă, stingând Duhul, împiedicând adorarea şi frângând binecuvântările strângerii laolaltă a credincioşilor.

Este ceva serios şi necesită o atenţie sfântă din partea tuturor celor care, într-un fel sau altul, slujesc în adunare. Chiar şi o cântare propusă la un timp nepotrivit poate deranja sau întrerupe tonul strângerii. Chiar şi preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu poate fi citit într-un loc sau timp nepotrivit. Tot ce nu este rod al Duhului Sfânt poate împiedica zidirea şi binecuvântarea adunării, de aceea toţi cei care participă la o slujbă trebuie să rămână sub călăuzirea Duhului Sfânt. Ţinta noastră în adunare să fie glorificarea Domnului şi urmarea va fi binecuvântarea acelei strângeri. Dacă nu facem aşa, atunci cel mai bine ar fi să tăcem şi să-L aşteptăm pe Domnul, decât să stricăm printr-o activitate neliniştită şi o vorbire neziditoare.

Dar, pe lângă răspunderea sfântă a celor care iau parte la o slujbă într-o adunare, există o răspundere serioasă pentru fiecare în parte. Caracterul şi starea unei adunări depinde de starea spirituală a tuturor sufletelor care o alcătuiesc. Această realitate îndreaptă rândurile acestea către toţi cei care se strâng pentru Numele Domnului, oriunde s-ar găsi o astfel de adunare cu o concluzie: fiecare suflet, în adunarea în care se află, este un ajutor, sau o piedică.

Toţi cei care vin în adunare cu o inimă plină de dragoste şi cu seriozitate, pentru faptul că Domnul este prezent acolo, şi se simt fericiţi în prezenţa Lui sunt un AJUTOR, o binecuvântare pentru adunare. O, de-ar înmulţi Dumnezeu numărul lor! Dacă toate adunările ar avea mai multe astfel de suflete, cu totul alta ar fi starea spirituală între credincioşi. Dar de ce nu este aşa? Nu este vorba de daruri sau de cunoaştere, ci de dreptate, de adevărata deschidere pentru o viaţă de rugăciune în care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să se găsească. Un dar şi multe cunoştinţe, fără o conştiinţă activă, fără temere de Dumnezeu, ar putea folosi lui satan la înşelarea sufletelor. Dacă este smerenie şi seriozitate, prezenţa Domnului se face simţită în adunare chiar dacă nu sunt daruri.

Este o mare deosebire când o adunare se strânge în jurul unui frate talentat sau în jurul Domnului! A fi strânşi prin slujba unui frate sau a fi adunaţi la slujba Cuvântului sunt lucruri diferite. Dacă sufletele sunt strânse prin slujba unui frate, şi el lipseşte, atunci sufletele sunt lipsite de mesajul care l-au aşteptat. Dar, dacă credincioşii sunt adunaţi cu o inimă predată, în jurul Domnului Isus, bizuindu-se pe Cuvântul lui Dumnezeu şi pe ajutorul Domnului, aceste suflete vor preţui, nu darul unui frate, ci pe Dăruitor. Astfel de creştini vor fi mulţumiţi cu mulţimea binecuvântărilor dăruite direct de Domnul. Întotdeauna vor fi credincioşi care vor preţui strângerea numai în jurul Domnului. Însă cei care dau mai multă importanţă şi cinste decât se cuvine omului, totdeauna se plâng, sunt fără bucurie şi constituie o PIEDICĂ pentru alţii. Dar, vai, există multe astfel de piedici, care necesită o mare atenţie. Înainte de a merge la locul de strângere al creştinilor, fiecare să-şi pună întrebarea: „Sunt un ajutor sau o piedică? Strâng sau risipesc?“ Dacă venim la o strângere într-o stare rece, indiferentă, sau cu o inimă împietrită, numai de formă, sau din obişnuinţă, cu un duh nesmerit, morocănos, sau plângăreţ, care peste tot caută greşeli, care judecă toate şi tot, numai pe el însuşi nu se judecă, atunci sigur suntem o piedică pentru binecuvântarea şi bucuria credincioşilor. Atunci suntem mădularul bolnav al Trupului. Să ne rugăm şi să veghem ca astfel de situaţii să nu se petreacă în viaţa noastră!

Într-o cu totul altă situaţie se află sufletele care vin la adunarea credincioşilor pline de har şi de dragoste, bucurându-se să se întâlnească cu fraţii fie la Masa Domnului, fie la expunerile din Scriptură, fie pentru rugăciune. Astfel de credincioşi respectă pe toate mădularele lui Hristos, au privirea netulburată de bănuieli sau de sentimente lipsite de dragoste frăţească; se lasă învăţaţi de Dumnezeu să-şi iubească fraţii, să-i privească în prezenţa Celui Atotputernic (Numeri 23:9 ; 24:4 ). Pentru fiecare slujbă sau binecuvântare venită din partea Domnului, astfel de credincioşi sunt mulţumiţi, chiar dacă ele nu sunt transmise printr-un dar strălucit sau printr-un învăţător stimat. Aceste suflete sunt o binecuvântare de la Dumnezeu pentru creştini. Dacă toate adunările ar fi formate din asemenea suflete, am fi martori ai unei atmosfere cereşti! Într-o asemenea stare pentru mulţi creştini, Numele Domnului Isus ar fi ca un parfum de nard curat, ca o mireasmă vărsată. Fiecare privire ar fi îndreptată spre Domnul; fiecare inimă ar fi plină de Domnul şi astfel s-ar depune o mărturie mai puternică pentru Numele Lui.

Domnul să-Şi reverse binecuvântarea peste toţi credincioşii, astfel ca fiecare să se elibereze de orice amărăciune şi fiecare să fie un ajutor pentru ceilalţi!

sursa: https://comori.org/