"Diverse imagini ale Adunării"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

Pentru a cunoaşte „Adunarea Dumnezeului celui viu“ aşa cum o vede Dumnezeu şi pentru a o privi din toate laturile, Dumnezeu ne-a dat în Cuvântul Său diverse imagini. Acum dorim să ne preocupăm pe rând cu câteva dintre aceste imagini; fiecare în parte prezintă un gând special al lui Dumnezeu. Din cauza spaţiului limitat, explicaţiile noastre sunt incomplete. Dar cititorii dornici să citească şi alte explicaţii detaliate despre aceste adevăruri importante vor găsi cărţi care îi pot ajuta în acest studiu biblic.

Stâlpul şi temelia adevărului (1. Timotei 3:15 )

Unde găseşte omul în întreaga lume „adevărul“ - adevărul despre Dumnezeu, despre întrebările „de unde“ şi „încotro“ ale vieţii, despre relaţiile omului cu Dumnezeu, despre starea naturală a omului, despre mântuirea pe care Dumnezeu doreşte să o dea omului, despre viitorul spre care se îndreaptă lumea? Numai în Adunarea lui Dumnezeu. Ea recunoaşte Sfânta Scriptură ca fiind „Adevărul“ (Ioan 17:17 ) şi îl vesteşte. Ea este zidită pe stânca Isus Hristos, care este „Adevărul“ (Ioan 14:6 ). „Duhul Adevărului“ locuieşte în Adunare, Duh pe care lumea nu-l poate primi (Ioan 14:16, 17 ).

Chiar dacă credincioşii zilelor noastre sunt caracterizaţi prin slăbiciune şi infidelitate, Adunarea lui Dumnezeu, care îi cuprinde pe toţi răscumpăraţii, vesteşte încă în lume Adevărul.

Adevărul despre lucrurile amintite nu poate fi găsit la oamenii acestei lumi, care sunt departe de Isus Hristos, care nu posedă Duhul Adevărului şi care resping sau dispreţuiesc Cuvântul lui Dumnezeu. Tinerii, asupra cărora înţelepciunea lumii face adesea o impresie adâncă, să ţină cont de această realitate.

Păstor şi turmă (Ioan 10 )

În acest tablou al Adunării lui Dumnezeu, Domnul Isus stă în prim-plan ca Păstorul cel bun. El Şi-a dat viaţa pentru oi. El este uşa oilor. Cine intră prin El, este mântuit. Păstorul cel bun a venit ca oile să aibă viaţă şi să o aibă din belşug.

Între acest „Păstor“ şi fiecare „oaie“ în parte există o relaţie personală. Oile Sale ascultă şi cunosc glasul Lui. El le cheamă pe fiecare pe nume. El spune: „Le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele.“ Din această imagine mai rezultă ceva: toţi cei care au rătăcit odinioară ca oile, dar care se află acum în această relaţie personală cu „Păstorul cel bun“, formează acum o turmă cu un Păstor! Turma aceasta cuprinde atât oi din staulul iudaic, cât şi dintre naţiuni. Păstorul duce turma pe păşuni verzi şi la ape liniştite. O oaie, care stă departe de turmă, nu va găsi uşor adevărata păşune. Prin aceasta dovedeşte că nu ascultă de glasul bunului Păstor. Cine spune: „Îmi este suficient că Îl am ca Păstor, n-am nevoie de turmă!“, nu va savura binecuvântările incomparabile descrise în Psalmul 23 . Bunul Păstor este cu turma Sa. Acolo este hrană şi băutură, ocrotire şi îngrijire.

Când mireasa din Cântarea Cântărilor întreabă mirele: „Spune-mi, tu, pe care te iubeşte sufletul meu, unde-ţi paşti turma, unde o odihneşti la amiază?“, primeşte răspunsul: „Ieşi pe urmele turmei!“ (Cântarea Cântărilor 1:7, 8 ). În limbajul Noului Testament am putea spune: Du-te, interesează-te în Cuvânt de gândurile lui Dumnezeu despre „Adunarea Mea“ şi urmează indicaţiile Sale!

Trupul lui Hristos

În epistole se vorbeşte de multe ori despre Adunare ca Trupul lui Hristos. Citiţi vă rog: Romani 12:5 ; 1. Corinteni 10:16, 17 şi capitolul 12; Efeseni 1:22-23 ; 4:4, 12, 15, 16 ; 5 .23, 29, 30; Coloseni 1:18, 24 ; 2:19 ; 3:15 .

Ce vrea să ne spună Dumnezeu prin această imagine? În primul rând: Adunarea lui Dumnezeu nu este o organizaţie.

Ce se înţelege prin organizaţie?

Numai Dumnezeu poate crea organisme, ca de exemplu plante, animale sau oameni. Un astfel de organism constă din multe mădulare vii, care contribuie reciproc la creşterea şi dezvoltarea lor. Oamenii nu pot face astfel de organisme. Ei construiesc maşini şi aparate în care conlucrează mecanic multe piese prefabricate. Dar atunci se poate vorbi cel mult de o organizaţie. Maşina nu este o fiinţă. Piesele (componentele) ei nu pot să se învioreze reciproc.

Când oamenii formează asociaţii, acestea sunt numai organizaţii. Membrii lor au viaţă şi mai mult sau mai puţin aceleaşi interese. Dar nu Dumnezeu a fost Acela care a format aceste asociaţii. El nu i-a unit prin respiraţia (suflarea) Sa. Ele nu sunt un întreg viu, un organism.

Organizaţii bisericeşti

Oamenii au fost întotdeauna înclinaţi să transfere talentul lor de organizatori şi asupra sferei bisericeşti. De-a lungul timpului a fost întemeiată mereu câte o biserică sau comunitate nouă, iar noul îl entuziasmează pe omul firesc. Începe cu o nouă mărturisire specială de credinţă, cu un nume nou şi cu o ordine nouă în comunitate, după care se desfăşoară viaţa bisericească. Cine doreşte să aparţină unei asemenea comunităţi trebuie să se supună acestei organizaţii exterioare şi bărbaţilor care o conduc. În anumite biserici însă nu se pune problema dacă respectivul om crede, dacă are viaţă, dacă are o legătură cu Hristos şi cu ceilalţi „membrii“. Credincioşii care nu fac parte din respectiva organizaţie, nu au voie să vorbească fără permisiune în astfel de organizaţii şi nici să exercite o anumită slujbă în acestea.

Adunarea lui Dumnezeu este un „organism“

În contrast cu o „organizaţie“ omenească, „organismul“ este născut ca un tot viu. La Rusalii, toţi credincioşii au fost botezaţi de un singur Duh într-un singur Trup (Faptele Apostolilor 2 ; 1. Corinteni 12:13 ). De atunci, Adunarea există ca Trup viu. De atunci, fiecare om care este născut „din apă şi din Duh“ (Ioan 3:5 ) şi astfel trăieşte o naştere din nou, este adăugat acestui Trup. Înainte de a-şi da seama ce se întâmplă cu el, se află pe baza noii vieţi într-o legătură indisolubilă cu Trupul lui Hristos, prin care pulsează aceeaşi viaţă. De atunci rămâne un mădular viu al acestui organism. Acolo nu există „retrageri“.

Cum funcţionează Trupul lui Hristos?

Cuvântul lui Dumnezeu foloseşte exemplul trupului omenesc pentru a explica aceasta (1. Corinteni 12 ). Creatorul a repartizat fiecărui mădular al corpului omenesc locul său pentru a realiza acolo activita-tea specială încredinţată lui. Dacă unele din mădulare sau organe ar dori să schimbe între ele locurile, ar apărea dezordine care ar duce la ruinarea trupului. Nu, fiecare mădular rămâne la locul său şi trăieşte conform gândului Creatorului său. Numai aşa este posibilă acţiunea ideală comună a tuturor mădularelor spre dezvoltarea întregului corp. Dacă unul din mădulare nu funcţionează, apar slăbiciune, durere şi boală.

La fel stau lucrurile şi cu Trupul lui Hristos. Dumnezeu pune fiecare mădular la locul său (1. Corinteni 12:18 ), pentru ca să exercite funcţia repartizată lui pe baza darului dat lui, chiar dacă este o funcţie ascunsă, în colaborare cu celelalte mădulare. Fiecare trebuie să ocupe locul indicat de Dumnezeu ca mădular viu al Trupului şi să îndeplinească în ascultare atribuţiile sale în puterea dragostei (1. Corinteni 13 ). În acest mod acţionează „tot Trupul, îmbinat împreună şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură de întărire, după lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, făcând creşterea trupului, spre zidirea sa în dragoste“ (Efeseni 4:16 ). Despre natura diferitelor daruri şi despre exercitarea lor vom vorbi într-o altă expunere.

O a doua realitate, punctul principal al imaginii noastre:

Hristos este Capul Trupului

Moartea, învierea şi proslăvirea lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu (Efeseni 1:20-23 ) sunt premisele pentru formarea Adunării. Fără Hristos (Capul), mădularele - sau mai bine spus - Trupul nu ar fi fost niciodată format. Abia după ce a fost realizată lucrarea de mântuire pentru omul păcătos şi Hristos a fost înălţat ca Om „mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care este numit“, Duhul Sfânt a venit jos pentru a-i boteza pe credincioşi într-un Trup.

În acelaşi timp, Dumnezeu L-a dat „Cap peste toate, Adunării, care este Trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toţi“. Nu mişcă inimile noastre acest gând? Hristos avea nevoie - o spunem cu toată teama - de „plinătatea“ sau de completarea prin Adunare, pentru ca „Hristos“, Cap şi Trup, să se vadă. După gândurile lui Dumnezeu, şi Adam, primul om, a fost complet abia după ce i-a fost dată Eva, soţia sa.

Capul dirijează mădularele Trupului

Omul îşi conduce mişcarea mădularelor prin reţeaua de nervi din capul său. Hristos dirijează mădularele Trupului Său ceresc aici pe pământ prin Duhul Sfânt, care locuieşte în fiecare răscumpărat al Său. Fiecare mădular se supune direct Capului şi este răspunzător faţă de Domnul pentru exercitarea la timpul potrivit a funcţiei pentru care doreşte să-l folosească. Noi, oamenii, nu avem voie să intervenim prin „organizare“ în drepturile Sale măreţe. Noi nu avem dreptul să alegem sau să desemnăm cine să predice, cine să înveţe şi cine să fie trimis pe un anumit câmp de misiune.

Să ne „ţinem strâns de Capul, din care tot Trupul, hrănit şi strâns unit prin încheieturi şi legături, creşte“ (Coloseni 2:19 ), pentru ca între El şi noi să nu apară nimic, iar dreptul său de domnie să nu fie limitat prin nimic!

Mărturia despre un Trup

Creştinii serioşi suferă şi sunt întristaţi din cauza împărţirii din creştinism. Ei îşi spun: noi aparţinem de fapt unii altora. Din această stare au apărut mişcarea alianţei şi mişcarea ecumenismului. Se doreşte să se dea expresie acestei uniri în Domnul şi au loc „congrese“. Pentru a se apropia cât mai mult unii de alţii, se fac concesii şi se iau hotărâri, dar apoi fiecare grup se întoarce la făgaşul său.

Sunt salutate aceste străduinţe de Domnul? Este unirea organizaţiilor bisericeşti într-o „organizaţie-mamă“, mijlocul divin din timpul nostru al decăderii?

Aşa cum rezultă din textele amintite la început, Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte numai despre unitatea Duhului şi despre un singur Trup al lui Hristos (1. Corinteni 10:17 ; Efeseni 4:3,4 ); nu recunoaşte o altă asociaţie. Unitatea nu mai trebuie făcută. În această lume ar trebui să fim mai degrabă martori despre acest un singur Trup în Hristos care există necontenit în faţa lui Dumnezeu. Această mărturie despre ceea ce a creat Dumnezeu, o putem păstra însă numai dacă ne despărţim de tot de ceea ce a creat omul.

sursa: https://comori.org/