"Sfârșitul vremurilor, așa cum îl descrie Biblia (2/3)"

Categorie: Vremurile din urma

Sfârșitul vremurilor e descris prin simboluri în cartea Apocalipsei. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu are grijă de oamenii Lui.

Credincioșii vor fi protejați de urgii la sfârșitul vremurilor

În articolul precedent, în partea 1/3 a acestei serii, am văzut cum au fost rupte primele patru din cele șapte peceți, la sfârșitul vremurilor. La ruperea fiecăreia, dezastrele se abat asupra lumii. Însă am văzut și faptul că o rămășiță credincioasă lui Dumnezeu va fi protejată. Dumnezeu îi poate proteja pe credincioșii Săi. Problema este ca omul să Îi fie credincios, nu din teama de urgie, ci din dragoste. Chiar dacă este molimă, Dumnezeu promite protecție:

Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.
(Psalmul 91:5-8)

Desigur, când Dumnezeu are grijă de ai Săi, nu înseamnă huzur și lux, mese îmbelșugate și delicatese. Când era secetă în Israel, în mijlocul foametei, Ilie a fost hrănit în mod miraculos de Dumnezeu.

Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara și bea apă din pârâu.
(1 Împărați 17:6)

După ce pârâul a secat, proorocul Ilie a plecat la Sarepta, unde a întâlnit o văduvă. Ea mai avea doar un pumn de făină și puțin untdelemn să facă turte. Iar Ilie îi proorocește să nu se teamă dacă va găzdui la ea și va trebui să îl hrănească și pe el:

Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.”
(1 Împărați 17:14)

Să nu uităm și că Iisus Hristos a înmulțit în mod miraculos pâinile și peștii (Matei 14:13-21).

Profetul Zaharia despre cei patru călăreți ai Apocalipsei lui Ioan

Ruperea de către Miel a primelor patru peceți ale Apocalipsei aduce cu sine patru serii de judecăți divine. Primele patru peceți aduc patru călăreți, dar pecetea a cincea nu va aduce un al cincilea călăreț. Ci va aduce martiriul creștinilor (vom vedea în continuarea articolului). Am văzut în articolul precedent ce efecte are trimiterea celor patru călăreți. Dar oare ce simbolizează ei? Răspunsul îl găsim în cartea profetului Zaharia.

M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.
Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”

Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
(Zaharia 1:8-10)

Din tâlcuirea pe care îngerul i-o dă mai târziu, fiecare dintre aceștia are sub control o pătrime din lume. Acest lucru este confirmat în Apocalipsa, când călărețul al patrulea, Moartea, lovește a patra parte din lume (Apocalipsa 6:7-8).

Îngerul mi-a răspuns. „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ”.

Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte și cei albi au mers după ei. Cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul.

Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte”.
(Zaharia 6:4-8)

Pecetea a cincea: omorârea creștinilor de către Anticrist

Probabil, pentru că n-au fost loviți de molimă și de foamete, Anticristul se va ridica împotriva creștinilor. În Matei 24, după ce amintește de ciumi, Hristos continuă să le spună ucenicilor cum va fi la sfârșitul vremurilor:

Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî.
(Matei 24:9)

Paragraful omolog din Apocalipsa este următorul:

Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră.

Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
(Apocalipsa 6:9-11)

Încă din primul secol, creștinii au fost persecutați și martirizați. Generația de la sfârșitul vremurilor nu va fi o excepție. Creștinii vor fi omorâți dacă refuză semnul Fiarei, adică numărul sau numele Anticristului (CLICK):

Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră Fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână.
(Apocalipsa 20:4)

Semnul Fiarei va fi o formă de branding comercial, fără de care nu se va putea cumpăra și vinde. Proorocul mincinos, pseudo-profetul (vezi AICI cuvântul original în greacă), va fi cel care va introduce acest semn la sfârșitul vremurilor. Pseudo-profet se poate traduce atât ca prooroc mincinos, profet fals, cât și ca un soi de profet, un fel de prooroc.

Cadrul se mută de la peceți la trâmbițe

Nu facem (încă) trecerea la ruperea celei de-a șasea peceți. Asta deoarece ruperea acesteia aduce sfârșitul, iar pecetea a șaptea aduce Judecata de Apoi (Tronul Alb din Cer). La ruperea pecetei a șasea, se deschide cerul (se face ca un sul) și vine Hristos (finalul poveștii!). De aceea ne întoarcem atenția către trâmbițe.

Prima trâmbiță sună înainte să fie ruptă prima pecete. A doua trâmbiță sună înainte să fie ruptă a doua pecete. De unde știm asta? Cei patru călăreți, simbolizați și ca patru vânturi (asocierea cai-vânturi din Zaharia 6:5), sunt captivi:

După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu.

El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
(Apocalipsa 7:1-3)

E limpede că această scenă a avut loc înaintea primei peceți și a primei trâmbițe. Prima trâmbiță aduce incendierea pădurilor. E limpede deoarece cele patru vânturi (cei patru cai) sunt ținute captive. Fără asocierea cai-vânturi, făcută de înger (în Zaharia 6:5) nu am fi putut dovedi asta.

Cei patru călăreți nu sunt cele patru trâmbițe. Cele patru trâmbițe sunt semne(!), avertismente despre pecetea care urmează să fie ruptă.

Ce este un semn în Biblie?

Un semn este precum un avertisment sau un indicator al unui anumit lucru. De exemplu, soarele și luna sunt semne care arată vremurile (Geneza 1:14). Semnele fac distingerea dintre anumite lucuri. Fariseii I-au cerut un semn lui Iisus prin care să își dea seama că el este Hristosul (Mesia). Iar El le-a dat semnul Învierii Sale, dar ei n-au înțeles.

Atunci, unii din cărturari și din farisei au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci , după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.
(Matei 12:38-40)

Tot așa sunt trâmbițele, sunt semne pentru credincioși, ele arată că anumite lucruri urmează să se întâmple, în cazul de față că vor fi rupte pecețile. Așadar, prima trâmbiță nu e primul călăreț, ci e anunțarea lui. A doua trâmbiță nu e a doua pecete, ci e anunțarea acesteia printr-un semn vizibil la nivel global.

E limpede și că acele patru vânturi sunt, într-adevăr, caii din Zaharia, deoarece nu se poate referi la faptul că vântul nu va mai sufla. Versetul nu se poate referi la faptul că aerul nu va mai circula dintr-o parte în alta. De ce? Îngerul le poruncește să nu vatăme pământul, marea și copacii. Așadar nu e vorba de o oprire a mișcării aerului, ci vânturile sunt simboluri ale unor duhuri. Îngerul le vorbește, iar ele înțeleg ce li se spune fiindcă se supun.

Prima trâmbiță: arde o treime din pădurile planetei, la sfârșitul vremurilor

Trâmbițele reprezintă o nouă perspectivă asupra dezastrelor ce se vor abate asupra omenirii la sfârșitul vremurilor. Așadar, venirea lui Anticrist în lume, primul călăreț, e anunțată cu prima trâmbiță. Cu alte cuvinte, știm că Anticristul e în lume când o treime din pădurile lumii începe să ardă. Trâmbițele sunt semne dezastruoase, vizibile la nivel global, sunt avertismente pentru credincioși să se pregătească de A Doua Venire.

Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă.
(Apocalipsa 8:7)

Grindina și focul amestecat cu sânge sunt metafore. Ni se prezintă o metaforă tainică, apoi rezultatul tainei, care e unul real, palpabil. Dumnezeu își protejează metodele de lucru prin metafore, însă ne spune ce efect vor avea. Tocmai acesta este rolul metaforelor și simbolurilor în Scriptură, să nu înțeleagă persoanele greșite:

El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă.”
(Luca 8:10)

Unul din acele persoane greșite, evident, ar putea fi Diavolul, care se luptă să nu se împlinească Scripturile. Însă, de fiecare dată, chiar lupta Diavolului este cea care le împlinește. De pildă, încă din Grădina Edenului i s-a spus că „sămânța femeii” îl va birui și, totuși, Diavolul a căutat mereu să-L omoare pe Iisus. Tocmai asta a împlinit Scripturile: Hristos trebuia să pătimească și să învie.

Supoziție: prima trâmbiță a sunat deja

Asta înseamnă că Anticristul ar fi deja în lume. Supoziția e bazată pe faptul că pădurile Australiei, Greciei, Cehiei, Amazonului, SUA, Franței, Spaniei, Portugaliei etc. au ars recent. (VEZI AICI și AICI).

Poate că a ars a treia parte din copaci, dar oare chiar a ars toată iarba verde, așa cum o spune Apocalipsa 8:7? Chiar este acesta sfârșitul vremurilor? Să vedem ce spune textul în greacă despre arderea ierbii (VEZI AICI).

Enunțul „toată iarba verde a fost arsă” este următorul: καὶ πᾶς χόρτος χλωρὸς κατεκάη (kai pas chortos chlōros katekaē). Cuvântul πᾶς (pas) e tradus la noi ca toată. Însă, acest cuvânt (VEZI AICI) mai are următoarele sensuri: orice, oricare. Dacă spunem că orice iarbă verde a fost arsă, deja ne apropiem mai mult de treimi. La trâmbițe, Dumnezeu operează cu treimi. În plus, cuvântul χόρτος (chortos), nu înseamnă doar iarba comună sau iarba de gazon, cum înseamnă în limba română. În greacă, înseamnă ierburi. Chiar și grâul e considerat chortos (VEZI AICI Matei 13:26).

sursa: https://tainebiblice.eu/