"Studiu biblic - Rugaciuni egocentrice (preocupate doar de sine)"

Categorie: Studiu biblic

Text biblic:
“Cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.” Iacov 4:3.

Intrebare:
Cum putem sa stim cand rugaciunile noastre sun egocentrice?

Raspuns:
Rugaciuni din inimi pline de mandrie si egoism: “Mandria ameninta sa fie ruina voastra….Rugaciunile voastre….vin din inimi pline de mandrie si egoism.” – Marturii vol 2, cap. Mandrie la tineret, pag. 172-173.

“Dumnezeu nu poate aproba nici cea mai mica masura de lacomie si egoism si El uraste rugaciunile si sfaturile celor care nutresc astfel de trasaturi rele de caracter. Pe masura ce Satana vede ca timpul lui este scurt, el conduce pe oameni sa fie din ce in ce mai egoisti si lacomi si atunci el tresalta de bucurie cand ii vede ca sunt cufundati in ei insisi, inchisi, zgarciti si egoisti.” – Early Writings, page. 268.

Rugaciune egoista: “In parabola cu vamesul si fariseul, rugaciunea aroganta (egoista) : “Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni”, era intr-un contrast izbitor cu cererea pocaintei: “Ai mila de mine, pacatosul.” Luca 18:11,13. – Histos Lumina Lumii, cap. 53-Ultima calatorie din Galileia, pag. 327.

“Ei sunt laudarosi, se roaga si vorbesc intr-un fel in care se indreptatesc pe ei insisi, se inalta, reamintesc faptele lor cele bune si, ca si fariseul, in cele din urma, Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt ca ceilalti oameni.” – Marturii vol. 1, cap. Lucrarea in Est, pag. 429.

“Rugaciunea plina de mandrie si indreptatire de sine a fariseului arata ca inima sa era inchisa influentei Duhului Sfant…. El nu simtea nici o nevoie si de aceea n-a primit nimic.” – Calea catre Hristos, cap. Pocainta, pag. 26.

Speranta de a castiga laude de la oameni: “Fariseul s-a suit la Templu sa se roage, nu pentru ca simtea ca este pacatos si, deci, avea nevoie de iertare, ci pentru ca gandea despre sine ca este drept si spera sa castige astfel laude de la oameni. El privea inchinarea sa ca un merit, care-l va recomanda inaintea lui Dumnezeu…. Si astfel, el era plin de ingamfare. El manifesta aceasta in privirea, umblarea si rugaciunile lui.” – Parabolele Domnului Hristos, cap. Doi Inchinatori, pag.115.

“Noi insa trebuie sa avem o cunoastere de noi insine, o cunoastere care sa duca la pocainta, mai inainte ca noi sa putem gasi iertare si pace. Fariseul nu avea nici o convingere despre pacatul lui. Duhul Sfant nu putea lucra cu el. Sufletul lui era inchis intr-o platosa a indreptatirii de sine, asupra careia sagetile lui Dumnezeu, ascutite si bine tintite de mainile ingerilor, nu pot   s-o strapunga.” Parabolele Domnului Hristos, cap. Doi inchinatori, pag. 121.

Sa privim la Hristos: “In timp ce vorbim lui Dumnezeu despre saracia noastra spirituala, inima se poate umfla de mandria superioritatii propriei noastre umilinti si a indreptatirii proprii…. Noi trebuie sa privim la Hristos. Ceea ce face pe oameni sa se inalte atat de mult in propria lor dreptate este necunoasterea Lui…. Rugaciunea vamesului a fost ascultata deoarece ea a fost manifestarea dependentei ce cauta sa se prinda de Cel Atotputernic. Eul personal nu era decat o rusine pentru vames. Tot asa trebuie vazut de toti aceia care cauta pe Dumnezeu. Prin credintå – credinta care renunta la orice incredere in sine – cel ce se roaga trebuie sa se prinda bine de puterea Celui vesnic.” – Parabolele Domnului Hristos, cap. Doi inchinatori, pag. 122.

Primejdia increderii in sine: “Raul care a pricinuit caderea lui Petru si care a tinut departe pe Fariseu de comuniunea cu Dumnezeu, se dovedeste si astazi a fi ruina multor mii de oameni. Nu este nimic asa de ofensator pentru Dumnezeu, sau atat de periculos pentru sufletul omenesc, decat mandria si increderea in sine.” Parabolele Domnului Hristos, cap. Doi inchinatori, pag. 118.

Gand pentru rugaciune:
Tata ceresc, ajuta-ma sa-mi cercetez inima; invata-ma cum sa-mi biruiesc egoismul si sa traiesc o viata dedicata in intregime Tie.

sursa: https://intercer.net/