"Nu ştiţi ce cereţi (II) Cât rău / bine poate face o singură rugăciune ? sau Rugăciunea (II), [Matei 20.20-24]"

Categorie: Studiu biblic

„Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o : „Ce vrei ?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”

Drept răspuns Isus a zis : „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu ?”

„Putem”, I-au zis ei. Şi El le-a răspuns : „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu ; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi”. (Matei 20 : 20 – 24)

Uneori în prezenţa Domnului Isus, (fiind în Biserică), pot face o rugăciune, în care exprimarea nemulţumirii mele (pe care poate am ascuns-o până atunci) este auzită de cei din jur, iar eu le stârnesc mânia … printr-o cerere sfântă, printr-o rugăciune !

1. Rugăciunea

„Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o : „Ce vrei ?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta”. (Matei 20 : 20 – 21)

Deşi mama a făcut rugăciunea, ceilalţi ucenici nu s-au mâniat pe ea ci pe Iacov şi pe Ioan !? Au înţeles că mama celor doi era doar purtătorul de cuvânt, dar cererea / dorinţa era a copiilor, a fiilor tunetului :

„Nu ştiţi ce cereţi” … Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi”.

Ce efect a avut această rugăciune ? Sau să întrebăm altfel :

Este suficient să fac o simplă rugăciune pentru atingerea unui ţel înalt ?

Nu, deoarece pentru a ajunge undeva şi pentru a deveni cineva, în viaţă trebuie să plăteşti un preţ, (deoarece pentru atingerea unui astfel de obiectiv nu este suficient să faci o rugăciune), iar Domnul Isus i-a întrebat dacă ei sunt gata să plătească acest preţ ? Iacov şi Ioan au confirmat. Care a fost urmarea ?

Iacov a fost primul martir, (Faptele Apostolilor 12 : 1 – 2), iar Ioan a ajuns să fie deportat în insula Patmos, (Apocalipsa 1 : 9).

2. Nemulţumirea

Domnul Isus a avut un grup de şaptezeci de ucenici, un altul de doisprezece şi un al treilea de trei, (Petru, Iacov şi Ioan), iar cu un alt prilej, grupul celor trei a fost completat cu Andrei :

• „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi … După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El …”. (Luca 9 : 1 – 2, 10 : 1)
• Matei 17 : 1 „După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt”.
• Marcu 5 : 37 „Şi [Isus] n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov”.
• Marcu 13 : 3 „Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte …”.

Deşi făceau parte din grupul select al celor trei de care Domul Isus era mai apropiat, lor nu le-a fost destul, (Petru era socotit ca primul dintre ei, el era cel mai mare).
Cumva voiau să facă ce-au făcut şi cei doi conducători care erau egali cu Daniel, dar voiau mai mult, folosind însă o cale ilicită pentru a-şi atinge scopul …

„Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia ; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel.

Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt ; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.

Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei …”. (Daniel 6 : 1 – 4)

3. Mânia

„Drept răspuns Isus a zis : „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu ?”

„Putem”, I-au zis ei. Şi El le-a răspuns : „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu ; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi”. (Matei 20 : 22 – 24)

Auzind această cerere, ceilalţi ucenici nu s-au mâniat pe mama lor, ci pe Iacov şi pe Ioan. De unde a pornit această dorinţă de a fi cei mai mari ? De la un gând care numai de la Dumnezeu nu era, scopul fiind distrugerea unităţii grupului …

Între ucenici au mai fost discuţii pe această temă şi este limpede că mânia celorlalţi zece era întemeiată.

Să observăm câteva pasaje Biblice :

• Luca 9 : 46 „Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare”.
• Luca 22 : 24 „Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare”.
• Marcu 9 : 33 – 34 „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat : „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum ?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare”.
• Matei 18 : 1 – 4 „În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat : „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor ?” Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
  şi le-a zis : „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor”.

Concluzii :

Cererea celor doi fraţi … în parte a fost aprobată. Să ne reamintim :

• Iacov a fost primul martir dintre cei doisprezece apostoli, iar
• în viaţa lui Ioan a venit şi vremea în care a fost deportat în insula Patmos.

Uneori vrând să le facem bine, le putem face rău copiilor noştri cerându-I Domnului să le dea ceea ce-şi doresc ! De aceea este bine ca să nu dăm curs oricărei cereri a copiilor, imediat ce ei îşi doresc ceva … poate cuţitul ascuţit pe care-l cer … pentru ei nu este o binecuvântare !

sursa: https://www.cezareea.ro/