text Studiu biblic

"De ce a permis Dumnezeu unora dintre îngeri să păcătuiască?"

09 mai 2025

Categorie: Studiu biblic

De ce a permis Dumnezeu unora dintre îngeri să păcătuiască? Îngerii care au căzut și au devenit demoni au avut de făcut o alegere liberă – Dumnezeu nu i-a forțat sau încurajat pe niciunul dintre îngeri să păcătuiască. Ei au păcătuit din propria lor voință și, prin urmare, sunt vrednici de mânia veșnică a lui Dumnezeu. Aceasta este o problemă care ne va ține mereu ocupăți în căutarea unui răspuns, și anume, de ce a permis Dumnezeu suferința și răul să existe în lume? Mulți oameni încearcă să găsească un răspuns, dar nu există unul universal valabil. Cu toate acestea, credința ne spune că Dumnezeu are un plan mai mare pentru noi și că, indiferent de ceea ce se întâmplă, trebuie să avem încredere în impactul pozitiv pe care îl poate avea suferința asupra vieții noastre. Prin urmare, trebuie să încercăm să înțelegem învățămintele pe care le putem obține din suferință și să ne străduim să fim mai buni și mai înțelepți în viața noastră de zi cu zi.

Atât cu îngerii, cât și cu umanitatea, Dumnezeu a ales să prezinte o alegere.
Dumnezeu a ales să prezinte o alegere prin care îngerii și oamenii să aleagă să-i urmeze drumul sau să se răzvrătească împotriva lui.
Deși Biblia nu oferă multe detalii cu privire la răzvrătirea lui Satan și a îngerilor căzuți, se pare că Satana – probabil cel mai mare dintre toți îngerii (Ezechiel 28:12-18) – a ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu pentru a căuta să devină propriul lui zeu.
De fapt, conform Bibliei, Satana i-a convins pe alți îngeri să se alăture răscoalei împotriva lui Dumnezeu pentru a-și îndeplini propriile dorințe.
Satana (Lucifer) nu a vrut să se închine sau să asculte de Dumnezeu; a vrut să fie Dumnezeu (Isaia 14:12-14).
După această răzvrătire, Dumnezeu i-a înlăturat pe Satan și pe îngerii săi răzvrătiți din cer.
Apocalipsa 12:4 este înțeles ca fiind o descriere figurativă a unei treimi dintre îngerii care aleg să-l urmeze pe Satana în răzvrătirea sa, devenind îngerii căzuți – demoni..
Astfel de răzvrătiri demonice au dus la o schimbare în caracterul și intențiile celor care au ales să-i urmeze pe acești îngeri căzuți.

Spre deosebire de omenire, însă, alegerea pe care o aveau îngerii de a-l urma pe Satana sau de a rămâne credincioși lui Dumnezeu a fost o alegere veșnică.
Îngerii căzuți sunt cei care au ales să urmeze pe Satana în loc să rămână credincioși lui Dumnezeu.
Biblia nu oferă nicio oportunitate pentru îngerii căzuți să se pocăiască și să fie iertați.
Din acest motiv, ei nu au nicio șansă de a fi iertați și nu există pocăință pentru ei.
Isus a venit pentru mântuirea omenirii, nu a îngerilor (Evrei 2:16).
Evrei 2:16 specifică că Isus nu a venit să ajute îngerii căzuți, ci să mântuiască omenirea.

Nici Biblia nu indică faptul că este posibil ca mai mulți îngeri să păcătuiască.
Interpretarea este că numai un înger a ales să păcătuiască și să rămână alături de Satana.
Îngerii care rămân credincioși lui Dumnezeu sunt descriși ca „îngeri aleși” (1 Timotei 5:21).
Aceștia au fost creați pentru a fi slujitorii lui Dumnezeu, dar au ales să se răzvrătească și să navească Lumină.
Satana și îngerii căzuți L-au cunoscut pe Dumnezeu în toată slava Sa.
Prin urmare, răzvrătirea lor este considerată cel mai mare rău, deoarece cunoșteau în toată splendoarea lor gloria lui Dumnezeu și totuși au ale voit să se împotrivească.
Pentru ei să se răzvrătească, în ciuda a ceea ce știau despre Dumnezeu, era cel mai mare rău.
În final, aceasta este tragedia distileriei îngerilor – și a oricărei ființe care cunoaște adevărul, dar îl înfruntă cu intenție.

Drept urmare, Dumnezeu nu le dă lui Satana și celorlalți îngeri căzuți ocazia să se pocăiască.
Satana și ceilalți îngeri căzuți au fost deja judecați de Dumnezeu și condamnați la veșnicia în lacul de foc (Matei 25:41)
Mai mult, Biblia nu ne dă niciun motiv să credem că s-ar pocăi chiar dacă Dumnezeu le-ar da ocazia (1 Petru 5:8).
Asemenea, Dumnezeu nu le dă oamenilor şansa să se pocăiască după moarte, ci odihneşte judecata pentru viaţa de apoi (Evrei 9:27).
Dumnezeu le-a dat lui Satana și îngerilor aceeași alegere pe care i-a dat-o lui Adam și Evei, să-L asculte sau nu.
În mod similar, Adam și Eva au avut libertatea de a face o alegere și au ales să păcătuiască, astfel că Dumnezeu i-a judecat în consecință.
Îngerii aveau de făcut o alegere liberă; Dumnezeu nu a forțat și nu a încurajat pe niciunul dintre îngeri să păcătuiască.
Dumnezeu nu este responsabil pentru păcatul îngerilor căzuți sau al oamenilor; fiecare are responsabilitatea propriei lor alegeri.
Satana și îngerii căzuți au păcătuit din propria lor voință și, prin urmare, sunt vrednici de mânia veșnică a lui Dumnezeu în lacul de foc..
Cu toate acestea, Dumnezeu dorește să își salveze creația și oferă posibilitatea pocăinței și mântuirii prin credință în Isus Christos (Ioan 3:16).

De ce le-a dat Dumnezeu îngerilor această alegere, când El știa care vor fi rezultatele? Dumnezeu știa că o treime dintre îngeri se vor răzvrăti și, prin urmare, vor fi blestemate de focul veșnic.
Poate fi că alegerea a fost o modalitate de a testa credința și loialitatea îngerilor față de Dumnezeu.
Dumnezeu știa, de asemenea, că Satana își va promova răzvrătirea ispitind omenirea în păcat.
Dar în același timp, Dumnezeu a oferit oamenilor liberul arbitru pentru a alege dacă să Îl urmeze sau nu.
Deci, de ce a permis Dumnezeu? Biblia nu dă în mod explicit răspunsul la această întrebare.
Cu toate acestea, putem învăța din Scriptură că Dumnezeu permite răul să existe astfel încât să poată folosi chiar și cele mai negative circumstanțe în scopul Său.
Același lucru se poate cere aproape oricărei acțiuni malefice.
Este posibil ca greșelile și relele să fie o consecință a păcatului și a libertății de alegere a oamenilor, dar Dumnezeu are controlul și poate transforma răul în bine.
De ce permite Dumnezeu? În cele din urmă, se întoarce la suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației Sale..
În cele din urmă, trebuie să ne încredem în suveranitatea lui Dumnezeu și în dragostea Sa față de noi, încrezându-ne că El va lucra toate lucrurile pentru binele nostru.

Psalmistul ne amintește, în Psalmul 18:30, că căile lui Dumnezeu sunt perfecte. Drept urmare, putem avea încredere că tot ceea ce face El – și tot ceea ce permite El – este, de asemenea, perfect. Aceasta înseamnă că planul perfect al Dumnezeului nostru perfect a fost să permită păcatului să existe. Mințile și căile noastre umane nu sunt aceleași cu cele ale lui Dumnezeu, așa cum ne amintește El în Isaia 55:8-9.

Este cu adevărat remarcabil să te gândești la perfecțiunea căilor lui Dumnezeu. Tot ceea ce face El este făcut cu cea mai mare precizie și grijă, iar planul Său pentru viețile noastre nu face excepție. Chiar și atunci când pare că ne confruntăm cu provocări de netrecut, ne putem mângâia în faptul că planul lui Dumnezeu este încă în mișcare. S-ar putea să nu înțelegem întotdeauna de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, dar putem avea încredere că Dumnezeu lucrează mereu pentru binele nostru.

Când vine vorba de problema păcatului, putem fi tentați să ne întrebăm de ce Dumnezeu ar permite să existe ceva atât de distructiv și dăunător. Dar dacă ne amintim că căile lui Dumnezeu sunt perfecte, putem începe să vedem de ce păcatul este de fapt o parte necesară a planului Său. Fără păcat, nu am aprecia niciodată adevărata bunătate a lui Dumnezeu. Nu vom înțelege niciodată cu adevărat cât de sfânt și drept este El și cât de mult avem nevoie de harul și mila Lui.

Așa că să ne încredem în planul perfect al Dumnezeului nostru perfect, chiar și atunci când nu îl înțelegem pe deplin. Să ne odihnim în asigurarea că toate lucrurile – atât bune cât și rele – lucrează împreună pentru binele nostru suprem și pentru slava lui Dumnezeu. Și să nu uităm niciodată că căile lui Dumnezeu sunt cu adevărat dincolo de înțelegerea noastră, dar întotdeauna demne de încrederea și închinarea noastră.