Evrei 6/6...„ totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți ”...

Epistola „către Evrei” are în capitolul 6 un verset deosebit de discutat. O categorie de creștini care au urcat câteva „trepte” și care totuși au căzut... dar fiind cu neputință să fie înnoiți iarăși.

Întrebările care se ridică de regulă sunt următoarele:

1) Cine sunt cei căzuți?

2) De ce au căzut?

3) De ce nu pot fi înnoiți iarăși?

4) Ce înseamnă „ei răstignesc din nou pentru ei pe Fiul Lui Dumnezeu”?

Dezbaterile se sfârșesc cu diferite interpretări fără să se țină cont că „înțelegerea”este simplă și la îndemâna fiecăruia.

În primul rând trebuie să ținem cont că epistola este adresată evreilor, „către Evrei”. Un asemenea amănunt este foarte important...

Așadar avem în discuție evrei care au trecut de la „iudaism” la creștinism.

Însă datorită „ploilor, a șuvoaielor și a vânturilor” de învățătură (Efes. 4/14) prevestite de Domnul Isus, (Matei 7/25) „casa fără temelie (1Cor. 3/11) zidită doar pe nisip” a început să se „prăbușească”

La început a apărut o „fisură” numită: Neîncrederea.

Un mare aport la această „fisură” ce punea în pericol prăbușirea casei au avut-o proorocii și învățătorii mincinoși de care apostolul Petru îi avertizează pe evrei în a doua sa epistolă:

„În norod s-au ridicat prooroci mincinoși cum între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat... ” (2Petru 2/1)

Ce prooroceau acești prooroci? Care era învătura acestor învățători falși?

„Nu există mântuire dacă se renunță la „legea lui Moise” (conf. Fapte 15/1)

Era greu să pui la îndoială proorociiile - deși erau mincinoase - a acestor prooroci, deoarece începeau ca și-n vremea de acum cu: „Așa vorbește Domnul... ”

Autorul epistolei „către Evrei” este nevoit să-i îmbărbăteze pe evrei, și-i îndeamnă să „dreagă” această fisură ce punea în pericol „casa”:

„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire”

„Cel neprihănit va trăi prin credință, dar dacă dă înapoi... ”? ? ? (Evrei 10/35,38)

„Casa lui Dumnezeu suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. (Evrei 3/6)

Pe fondul lipsei de încredere cauzată de curentul de învățătură falsă, pasul următor spre „prăbușire” (cădere) a fost părăsirea Adunării de la Ierusalim de către parte din evreii convertiți la creștinism și întoarcerea lor la sinagogă.

Așa că autorul epistolei este nevoit să scrie:

„Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm, unii pe alții... ”(Evrei10/25)

Deci, nu este vorba de lipsă de la adunare - așa cum se predică - ci în discuție este părăsirea, care înseamnă: abandonare definitivă a adunării.

În urma abandonului și întorși la principiile vechi testamentare, ei au început să păcătuiască cu voia în baza jertfelor pentru ispășirea păcatelor specifice Vechiului Testament.

Așa că în vers. 26 din cap. 10 citim: „Dacă păcătuim cu voia dupăce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.”

De ce?

Deoarece în Ioan 2/2 citim: „El (Domnul Isus) este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre” (singura jertfa ramasă valabilă)

Continuând acest itinerar, căderea a fost iminentă, iar „prăbușirea casei” a fost mare...

Deoarece s-a ajuns la: „Călcarea în picioare a Fiului lui Dumnezeu, pângărirea sângelui legământului cu care au fost sfințiți și la batjocorirea Duhului harului” (Evrei 10/29)

1) Deci cine sunt cei ce au căzut?

Evrei care s-au întors iarăși la „iudaism” (conf. Gal. 2/16,18, 21)

2) De unde au căzut?

Gal. 5/4: „Voi care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har.”

Foarte important: Căderea s-a făcut „din har” înapoi la „Lege”.

3) De ce este cu neputință să fie înnoiți iarăși?

a) Deoarece mântuirea este imposibilă fără harul Domnului Isus (conf. Fapte 15/11, Efes. 2/8)

Însă, este posibilă înnoirea (sau reînnoirea după caz) doar a celor ce rămân în harul Domnului Isus.

b) Nu pot fi înnoiți iarăși deoarece cel care produce înnoirea este Duhul Sfânt. (Tit 3/5)

Recitind cu atenție vers. 29 din 10 Evrei, constatăm că: renunțând la harul Domnului Isus înseamnă batjocorirea Duhului Sfânt - Duhul harului

Așadar, creștinul intră în coflict cu cel ce este sursa înnoirii, adică Duhul Sfânt.

4) Dar ce înseamnă răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu?

Renunțarea la mântuire prin harul Domnului Isus - după ce ai primit cunoștința adevărului - înseamnă anularea „pentru ei” a jertfei, moartea și învierea Lui triumfătoare.

El rămânând „pentru ei” acelaș Hristos batjocorit de pe cruce și nimic mai mult...

Apostolul Iuda vede și el pericolul:

Ce s-a lucrat și s-a zidit ani de zile, urma să se ruineze datorită „vânturilor” puternice care s-au năpustit asupra „casei” și trimite semnale de avertizare în zonă:

Continuați lupta pentru credință, (vers. 3) deoarece s-au strecurat unii oameni neevlavioși care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul Stăpân și Domn Isus Hristos. (vers. 4)

Ruptura era deja produsă.

„Mustrați pe cei ce se despart de voi” (Iuda 22)

Pe cei rămași în „viață printre ruine” apostolul îi îmbărbătează să reclădească (rezidească) din nou:

„Dar voi preaiubiților zidiți-vă sufletește pe credința voastră prea sfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt, tineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului Isus pentru viața veșnică”...

Fiți binecuvantați!