Cine are darul proorociei? Să-l întrebuințeze...

Una din întrebările pe care apostolul Pavel, le adresează Bisericii din Roma este foarte importantă: „Cine are darul proorociei”? Bisericii din Corint îi scrie ceva asemănător: „Oare toți sunt prooroci?

Este clar că apostolul Pavel îi caută și îi îndeamnă la „lucru” nu pe cei ce proorocesc ci pe cei ce au darul proorociei.

Este foarte posibil să proorocești, dar să nu ai acest dar.

Exemplu: Saul a proorocit dar nu era prooroc (1 Samuel 10/11,2)

Amos a proorocit și el, dar a recunoscut că nu este prooroc (Amos 16/7)

Caiafa, și el a proorocit - dar cu siguranță că nu era prooroc

Fiecare persoană care proorocește sau pretinde că are darul profetic trebuie să-și pună întrebarea: „Am eu acest dar? Sunt eu chemat la această slujbă?” (Rom. 12/7)

Despre proorocul Elisei citim că până și copiii știau că este prooroc (2 Împ. 5/3). „Dacă stăpânul meu ar fi la proorocul acela din Samaria l-ar tămădui”... a spus fetița. Iar Elisei a confirmat: „Lasă-l să vină la mine, și se va ști că este un prooroc în Israel (2Împ. 5/8b).

Poate cineva (sigur fiind pe darul pe care îl are) să spună: „Lasă-l să vină la mine, și se va ști că este un prooroc în Cluj sau în Oradea”? Dacă în Biserica din care faci parte s-ar propune un sfat cu proorocii, te-ai considera unul din ei?

(Anul trecut într-o Biserică din zonă, s-a stabilit o consfătuire cu frații „prooroci”. În acest sens s-a citit o listă ce cuprindea peste 60 de slujitori „acreditați și pecetluiți ”. Și au fost invitați la sfat... Dar este corectă o asemenea abordare? Nu era mai corect să se fi spus: în data cutare are loc consfătuirea. Cine consideră că are darul profetic, este invitat la sfat... Sunt sigur că în aceste condiții, nu mai veneau 60... ci poate veneau numai 30... sau numai 8... sau numai 3... sau poate chiar niciunul. Nu știu... )

Analizând modul de slujire a proorocilor din Biblie, am tras concluzia că sunt „pârghiile” necesare ca fiecare să se autoevalueze. La baza acestei concluzii stau 3 principii pe care vi le recomand să le analizați:

1) un slujitor care pretinde că are darul profetic, l-ar folosi indiferent de locul unde s-ar găsi: pe stradă, în magazin, în autobuz, la servici și în oricare alt loc atunci când ai un mesaj pentru cineva. De unde în Biserică atâta inspirație, iar într-un loc diferit nu ni se revelează nimic... ?

2) un slujitor care pretinde că are darul profetic nu are sens sa meargă la alt prooroc ca să-i vorbească Domnul, deoarece și unul și altul sunt însuflețiți de același Duh. Dacă te-ai dus, este o dovadă clară că nu ai acest dar.
Exemplu: 2 Împ. 2/5 Fii proorocilor (toți) călăuziți de același Duh au avut aceeași descoperire și au zis lui Elisei: „știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău”? - interesantă descoperire ați avut, putea să spună Elisei. Dar nu... „Stați liniștiți, știu și eu, ca și voi - dar tăceți”

3) pe prooroci îi veți cunoaște sau se vor cunoaște (pe ei înșiși) după roade (Matei 7/16).

Unii interpretează acest verset că se vor cunoaște după felul lor de viață (fapte) și nu este greșit, dar consider că poți fi un „sfânt” în cel mai adevărat sens al cuvântului și în acest caz nu mai punem la îndoială moralitatea, dar e posibil să proorocești și să nu ai acest dar. Atunci, iau și ia în calcul roadele, adică rezultatele.

Fiecare prooroc se poate verifica singur cu întrebarea: Ce rezultate (roade) au dat proorociile mele în ultimul timp? Ce descoperiri, ce taine, ce profeții s-au împlinit? Dacă prin intermediul proorociei doar ai „predicat” asigură-te că aceasta trebuia să o facă învățătorul. Însă este foarte dificil să mă verific pe acest considerent al împlinirii unei profeții, când proorociile s-au transformat mai mult în predică decât în „cuvânt profetic”.

În aceste condiții este bine să ne punem întrebarea: ce este totuși un prooroc?

Proorocul este persoana căruia i se descoperă taine (Genesa 41/45) deoarece:

- „are ochii deschiși” (Num. 24/15)

- „aude cuvintele lui Dumnezeu” (Num. 24/16)

- „cunoaște din planurile lui Dumnezeu” (Num. 24/16)

- „stă la sfatul lui Dumnezeu” (Ier. 23/22)

Pe criteriile amintite într-un mod sumar, frații prooroci se pot verifica. Dar noi nu avem dreptul să-i cunoaștem? Sigur că da.

Cheia verificării o găsim în Deut. 18/22: „Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc și nu se va întâmpla va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală.”

Aceasta înseamnă că proorocul adevărat alăturat de descoperirea avută trebuie să-mi dea un reper ce constă în „împrejurări și date” după care s-o pot urmări...

Fiecare poate într-un anume fel prooroci. De exemplu:

„Ca semn că v-am vorbit voi lua un suflet” (care suflet? , când se va întâmpla?) dar ți se pare o descoperire că va muri un om? normal că se va întâmpla, dacă este o Biserică mai mare chiar și a doua zi deoarece oamenii mor, iar dacă e una mai mică: „dacă nu anul acesta la anul sigur”

Vezi o soră însărcinată în luna a 8-a și îi proorocești că Domnul îi va da un fiu. De unde asta? O putem lua ca o descoperire sau ca pe o informație?

Ier. 23/22: „Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi spus cuvintele Mele poporului Meu”. dar:

„Eu n-am trimis pe proorocii aceștia și totuși ei au alergat, nu Eu le-am vorbit și totuși au proorocit”...