Cuvinte de încurajare din partea lui Dumnezeu

 

Sunt momente, aş putea să le numesc critice, când nu mai găseşti nici un fel de soluţie, când întunericul se interpune între tine şi prezent, pentru a nu mai vorbi de viitor, care nu se mai zăreşte dincolo de ceaţa nesiguranţei. Sunt situaţii când nimeni dintre cei din jur nu te poate înţelege, când sufletul tău într-un mod dureros şi cu disperare caută un loc de refugiu şi nu îl găseşte. Dar indiferent de circumstanţe, oricât de dificile ar fi, niciodată să nu te gândeşti că eşti fără ajutor, fără speranţă.

 

Întotdeauna Dumnezeu ţi-a pregătit un „loc larg”, mai precis o posibilitate de a depăşi orice gen de probleme, chiar dacă acest lucru pare cu neputinţă din punct de vedere omenesc. Dacă vei fi privi cu atenţie vei constata că remedii simple îţi stau la îndemână şi dintre acestea mă voi opri acum asupra învăţăturilor Bibliei, ce curprinde cuvinte fără de moarte, dătătoare de viaţă, capabile de a te preschimba, de a-ţi oferi putere şi de a te înnobila după chipul lui Hristos.

 

De aceea, când realităţile descrise în Biblie vor începe să prindă contur, atunci totul va fi reformulat, toate priorităţile vieţii tale se vor schimba şi vei fi adus în binecuvântata condiţie de a vedea lucrurile prin „ochii lui Dumnezeu”. Cred sincer că de acest lucru ai nevoie în orice vreme, dar mai ales când totul pare înnegurat şi lipsit de speranţă.

 

De aceea, să explorăm un fragment biblic plin de semnificaţii din cartea a doua a profetului Samuel, mai precis 2 Samuel 22.10: „Domnul m-a scos la loc larg, El m-a mântuit fiindcă mă iubeşte”. Crezi oare că aceste cuvinte au fost scrise doar pentru David după ce a fost eliberat de ameninţarea lui Saul? Ai impresia că Dumnezeu a inspirat astfel de cuvinte doar pentru a comemora credinţa unor oameni care au dispărut cu mult timp în urmă? Niciodată să nu gândeşti astfel, fiindcă Dumnezeu a hotărât scrierea acestor rânduri pentru nimeni altcineva decât pentru tine.

 

Un alt fragment biblic ce îţi va aduce lumină în suflet este preluat din Psalmul 31.7: „Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi neputinţa mea, ştii neliniştea sufletului meu şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului”. Prin aceste cuvinte sunt deopotrivă descrise neputinţa şi neliniştea ce te cuprinde adeseori în faţa realităţilor vieţii. Dar mesajul plin de speranţă este că Dumnezeu niciodată nu te va lăsa să fii copleşit de către realităţile negative cu care te confrunţi. Bucuria interioară te va însoţi ori de câte ori îţi vei întoarce „privirea” minţii către bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.

 

O altă învăţătură plină de valoare atunci când nu mai distingi calea de a merge mai departe se desprinde din Psalmul 119.45: „Voi umbla în loc larg, fiindcă eu caut poruncile Tale”. Siguranţa pe care o vei avea atunci când te vei supune cu totul voinţei divine va fi concretizată prin deschiderea unui „loc larg”, a unei dimensiuni interioare ce îţi va permite să avansezi, crescând tot mai mult în sfera universului spiritual, a capacităţii de a cuprinde tainele şi frumuseţile creaţiei divine în toate aspectele ei nesfârşite.

 

Alteori tratamentul brutal la care eşti sau ai fost supus îşi va pune amprenta nefastă asupra impresiilor şi simţămintelor tale sufleteşti, afectându-ţi încrederea şi imaginea de sine, punând la îndoială că Dumnezeu există sau că Îi pasă de tine. În astfel de momente textul biblic din Ioan 1.12 îţi va veni în ajutor: „Dar tuturor celor ce L-au primit pe Hristos, adică celor ce cred în Numele Său, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor şi nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”.  Conform acestei învăţături chiar şi tu eşti un copil al lui Dumnezeu în măsura în care te încrezi în Dumnezeu prin Isus Hristos. Ce se poate compara cu această calitate de a fi copil al lui Dumnezeu? Cum poate să se împace aceasta cu o imagine de sine defavorabilă? Indiferent cine sau ce ţi-a provocat scăderea respectului de sine, adu-ţi aminte de aceste cuvinte spuse prin inspiraţie de către Dumnezeu. Cine este mai mare decât El? Cu siguranţă că nimeni.

 

În alte ocazii sentimentul de singurătate îşi va pune amprenta asupra experienţei tale zilnice şi uneori chiar dacă ai crezut în ceea ce afirmă Scriptura, că eşti copil al lui Dumnezeu, totuşi se va părea că nimic nu se schimbă. Atunci nu uita să deschizi Biblia la epistola către Romani 8.14: „Fiindcă toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”. Alături de tine se află Duhul Sfânt în orice vreme. El te însoţeşte pas cu pas. El te inspiră, te încurajează, nu te lasă singur, îţi inspiră credinţă şi siguranţă asupra făgăduinţelor divine, asupra faptului că eşti copil al Celui Prea Înalt, că destinul tău nu se limitează doar la această viaţă terestră. Pentru a fi siguri de învăţătura ei această afirmaţie este reluată şi în Romani 8.16: „Fiindcă Însuşi Duhul Sfânt adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”. Iar în Galateni 3:26 citim „Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos.”. Mai poţi avea îndoială asupra acestui fapt când acelaşi adevăr este repetat atât de insistent în Scriptură?

 

Dar oare ce va mai fi cu tine în viitor? Acum ai doar nişte cuvinte frumoase, dar oare se va schimba în bine realitatea întunecată ce te împresoară în chip dureros din toate părţile? Răspunsul îl putem citi în prima epistolă a apostolului Ioan, mai precis Ioan 3.1-2: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl ceresc, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem! Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat încă, dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”. Partea cea mai frumoasă a experienţei creştine te aşteaptă în viitor, când vei trece în viaţa cea veşnică şi vei putea să te bucuri la nesfârşit de o cunoaştere deplină a lui Dumnezeu.

 

De aceea, când credinţa ta pare că se clatină, este bine să te gândeşti că va veni o zi a îndreptării tuturor lucrurilor de pe pământ, că ai o ţintă la care vei ajunge prin perseverenţă. Mai precis, ai privilegiul nu numai de a te întâlni spiritual cu Dumnezeu, ci şi faţă către faţă, de a fi la fel ca El. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? Astfel citim în Evrei 10.39: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului”. Dacă aceasta este ţinta către care te îndrepţi, de ce să mai dai atenţie dificultăţilor temporare pe care le întâmpini? Fiindcă niciodată nu trebuie să uiţi natura acestei credinţe şi anume: „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11.1).

 

Am scris aceste rânduri cu scopul de a-ţi oferi o imagine practică asupra ceea ce îmi place să numesc a fi „creştinismul biblic”. Dar pe bună dreptare mă vei întreba ce este de fapt acest creştinismul biblic? Răspunsul este simplu şi direct, în sensul în care creştinismul biblic reprezintă acel gen de creştinism ce se raportează la Biblie ca descoperire a lui Isus Hristos. Mai precis mă voi referi la un creştinism ce decurge în mod direct din Biblie şi din valorile promovate de către Isus Hristos, aplicate însă la viaţa de zi cu zi şi întreţesute cu experienţa practică.

 

Iar metoda fundamentală de dezvoltare în direcţia creştinismului biblic se referă la realizarea de conexiuni între descoperirea biblică şi viaţa ta de zi cu zi. Astfel, rezolvând pas cu pas problemele prezente pe care le întâlneşti, dobândind putere din experienţa trecută şi proiectându-ţi imaginea viitorului prin prisma credinţei în Hristos, vei ajunge să fructifici la potenţialul maxim viaţa pe care o trăieşti. Merită oare această experienţă? Eu unul cred că merită pe deplin şi că nimic nu are sens fără Dumnezeu, dar împreună cu El totul devine posibil.