Cronicile din Târgu Jiu Capitolul 15

CRONICILE DIN TÂRGU JIU

Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul al III-lea – Epistola lui Ieremia Iarna se apropia de sfârșit când Nicolae, însoțit de Radu și Vladimir, ajunse în casa bunicului său, Ieremia, aflată la marginea unui oraș din Marele Cnezat al Moscovei. Vremea era aspră, iar zăpada acoperea câmpiile și pădurile fără sfârșit. Bătrânul Ieremia împlinise o vârstă foarte înaintată. Părul îi era alb ca omătul, iar puterile îl părăsiseră. Cu toate acestea, ochii lui străluceau de bucurie când își văzu nepotul pentru prima dată. Nicolae îngenunche lângă patul lui. — Bunicule... Ieremia îi puse mâna pe cap și spuse cu glas slab: — Slavă lui Dumnezeu... mi-a îngăduit să te văd înainte de sfârșitul vieții mele. În zilele următoare, Nicolae a rămas alături de bunicul său. Îi citea din Biblie, se ruga împreună cu el și îi povestea tot ce se întâmplase în Regatul Olteniei de Nord. Într-o dimineață, Ieremia îl chemă aproape. — Sub perna mea este o epistolă pecetluită. După ce voi pleca la Domnul, citește-o cu atenție. Nicolae încuviință cu lacrimi în ochi. În aceeași seară, Ieremia adormi liniștit și trecu la cele veșnice. După înmormântare, Nicolae luă epistola și rupse pecetea. Pe pergamentul îngălbenit era scris: «„Nepotul meu iubit, Nicolae, Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că eu am plecat din această lume. Nu rămâne în Marele Cnezat al Moscovei. Vrăjmașii tăi te caută și aici. Dacă vei zăbovi, viața ta va fi în primejdie. Pleacă spre îndepărtatul Regat Joseon. Regele acelui ținut mi-a fost prieten credincios în anii tinereții. Spune-i numele meu și te va primi ca pe propriul său fiu. Nu-ți pierde niciodată credința în Dumnezeu. El conduce pașii celor care Îl iubesc. Poate că într-o zi te vei întoarce în patria ta. Până atunci, păstrează-ți credința, dreptatea și smerenia. Bunicul tău, Ieremia.”» După ce termină de citit, Nicolae închise ochii și se rugă. — Doamne, dacă aceasta este calea pe care ai pregătit-o pentru mine, mă voi încrede în Tine. Radu și Vladimir au citit și ei scrisoarea. — Drumul este foarte lung, spuse Radu. — Dar vom merge împreună, adăugă Vladimir. După câteva zile de pregătiri, cei trei au pornit spre răsărit. Au traversat câmpii nesfârșite, păduri dese și munți acoperiți de zăpadă. Au trecut prin sate necunoscute și orașe pline de negustori veniți din toate colțurile lumii. În fiecare seară, înainte de odihnă, Nicolae deschidea Biblia și citea câteva pagini. Mulți călători îl priveau cu mirare. Un bătrân negustor l-a întrebat: — De ce citești în fiecare zi aceeași carte? Nicolae i-a răspuns zâmbind: — Pentru că în ea găsesc înțelepciune, speranță și puterea de a merge mai departe. Călătoria a durat treizeci și una de zile. În cea de-a treizeci și una zi, dincolo de munți, au zărit zidurile impunătoare ale Regatului Joseon. Turnurile înalte, acoperișurile elegante și porțile uriașe erau diferite de tot ceea ce văzuseră până atunci. Nicolae s-a oprit pentru câteva clipe și a privit noul ținut. Nu știa că aici avea să înceapă unul dintre cele mai importante capitole ale vieții sale. Bătrânul cronicar avea să scrie: „Uneori Dumnezeu închide porțile unei împărății pentru a deschide porțile alteia. Exilul nu l-a îndepărtat pe Nicolae de chemarea sa, ci l-a pregătit pentru o lucrare pe care nici el nu și-o putea imagina.”