De ce a creat Dumnezeu relația sexuală? (II)

Sursa: https: //moldovacrestina. md/relatia-sexuala-dintre-barbat-si-femeie/

Păcatul a ştirbit concepţia omului despre sine, despre Dumnezeu şi despre relaţia sexuală dintre bărbat și femeie. Căderea în păcat şi-a lăsat o dureroasă amprentă asupra sexualităţii omului. În acest aspect al vieţii, omenirea, se pare că, a ajuns să experimenteze cel mai mult păcatul şi consecinţele lui grave care se manifestă încă începând cu viaţa pe acest pământ.

De altfel, imediat după căderea în păcat Adam şi Eva “au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. ” (Genesa 3: 7) pentru că concepţia lor despre sexualitate a fost afectată rău şi i-a făcut să se ruşineze până şi unul de altul fiind soţ şi soţie. Iniţial, însă, aşa cum am văzut în primul articol sub acest titlu, Dumnezeu a creat relaţia sexuală în exclusivitate pentru soţ şi soţie cu următoarele scopuri: 1)reproducere, 2) asigurarea şi protejarea unităţii cuplului, 3)pentru a oferi bucurie, afecţiune şi mângâiere partenerului sau partenerei de căsătorie. Mai sunt încă cel puţin două motive foarte importante care nu pot fi trecute cu vederea.

Vreau să vă atrag atenţia la deosebirea între a dărui şi a primi aceste lucruri. Dumnezeu a creat pe fiecare bărbat şi femeie, fiinţă sexuală cu anumite nevoi sexuale care este drept înaintea lui Dumnezeu să fie împlinite doar în cadrul căsătorie. La cartea Proverbelor lui Solomon, când vorbeşte despre felul cum trebuie să se raporteze sexual un bărbat la soţia sa, Dumnezeu spune:

“Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută; fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! ” (Proverbe 5: 15-19)

Sexualitatea soţiei este comparată în această alegorie cu sistemul de aprovizionare cu apă al evreilor din timpurile biblice. Pentru că în Israel nu plouă aşa des ca în ţara noastră, oamenii aveau nevoie să facă rezerve de apă de ploaie, sau făceau un sistem de conducte similar cu cel din Asia Centrala numit “arâc” prin care de la rezervoar, sau de la izvor, apa venea la fiecare om acasă şi era depozitată într-o cisternă făcută în pământ. Apa care venea totdeauna trebuia să fie şi colectată şi folosită proporţional, în caz contrar, apa ajungea să se verse pe uliţe, cum scrie în acest pasaj. Aşa cum acest sistem aproviziona cu apă care trebuia consumată, tot aşa Dumnezeu a creat pe oameni fiinţe sexuale care produc dorinţe sexuale, care le dăruie altuia şi aşteaptă să le primească reciproc de la partenerul de legământ în căsătorie. Dacă nu este primită această dragoste şi manifestare sexuală, faptul pune în pericol pe celălalt să comită “preacurvie”, aceasta are în vedere Cuvântul lui Dumnezeu când spune că dacă “nu beai apă din fântâna ta şi din izvoarele tale” este mare pericolul ca “râurile să curgă pe pieţele de obşte” şi să fie pentru străinii de lângă tine”. Nu există însă nici o scuză sau îndreptăţire pentru partenerii care nu primesc împlinire sexuală în căsătorie să comită preacurvie. Ei vor suporta consecinţele pe acest pământ şi apoi vor purta consecinţe în veşnicie pentru alegerile lor. Tot aşa vor purta consecinţele toţi cei care abuzează emoţional partenerul prin refuzul de a oferi împlinire în relaţia sexuală. Dorinţa lui Dumnezeu este ca fiecare bărbat să fie foarte pasionat de soţia sa şi tot aşa fiecare femeie să fie pasionată de relaţia sexuală cu soţul ei. “Bucură-te” de soţul sau soţia ta. “Fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! ” Este voia lui Dumnezeu ca omul să dorească cu pasiune şi să primească dragostea şi mângâierea dăruită în timpul relaţiei sexuale cu soţul său sau soţia sa şi de aceea spune:

“Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar pentru bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. ” (1 Corinteni 7: 5)

Presupun că această afirmaţie a uimit pe unii şi poate nu ai mai auzit-o nici odată. La Epistola lui Pavel către Efeseni, Dumnezeu vorbeşte despre felul cum trebuie să se raporteze soţii creştini unul faţă de altul în căsătorie şi spune:

“Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5: 22-25)

Relaţia bărbat – soţie este o imagine a relaţiei Hristos – Biserica, termenul “Biserică” referindu-se la adunarea tuturor celor credincioşi din lumea întreagă. Prin dragostea, grija şi protecţia care o manifestă un bărbat faţă de soţia sa, el reflectă caracterul Domnului Isus Hristos. Tot aşa, prin ascultarea şi reverenţa faţă de soţul ei, o femeie reflectă imaginea adevăratei Biserici, adică a celor care sunt cu adevărat mântuiţi prin credinţă în Hristos şi trăiesc potrivit cu credinţa pe care o mărturisesc. În continuarea acestui pasaj, Biblia spune despre noi, cei credincioşi că…

“suntem mădulare ale trupului Lui (Hristos), carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”

şi imediat urmează:

“Taina aceasta este mare: vorbesc despre Hristos şi Biserică” (Efeseni 5: 31-32)

Cum am afirmat în articolul anterior, fraza “se va lipi de nevasta sa” se referă la unirea fizică. Cuvântul lui Dumnezeu, spune în acest pasaj, că această unire fizică între soţ şi soţie este o taină care reflectă realitatea unirii lui Hristos cu Biserica Sa şi bucuria împlinirii oferită soţilor de unirea lor fizică, este o umbră a adevăratei bucurii pe care o vor experimenta creştinii la venirea Domnului Isus Hristos din ceruri şi apoi când vor fi în veşnicii, cu El, în Împărăţia Tatălui Său.

Înţelegerea motivelor pentru care Dumnezeu a creat relaţia sexuală dintre bărbat și femeie, ne explică bine de ce este El atât de mâniat pe cei ce comit curvie, preacurvie şi tot felul de perversiuni sexuale. Ei strică imaginea caracterului lui Dumnezeu care a creat pe om pentru slava Sa, ca să fie o reflecţie a caracterului Său. Prin felul cum oamenii îşi trăiesc sexualitatea, ori reflectă, ori ştirbesc această imagine. Mesajul Cuvântului lui Dumnezeu se încheie cu cartea Apocalipsa şi printre ultimele cuvinte lăsate de Domnul Isus sunt şi acestea:

“Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cine îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să între pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (Apocalipsa 22: 12-15)

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare în parte să trăim frumos înaintea Lui şi înaintea oamenilor, reflectând şi prin comportamentul nostru sexual caracterul Creatorului nostru.