Ce spune Biblia despre rolul femeii în căsătorie?

Să fie un ajutor potrivit pentru soţ

După ce Dumnezeu în capitolul 1 al cărţii Geneza trece în revistă evenimentele din cele şase zile ale creaţiei, în capitolul 2 descrie cu mai multe detalii cum a avut loc facerea bărbatului şi a femeii. Dumnezeu l-a creat pe bărbat din ţărâna pământului, l-a aşezat în grădina Edenului şi i-a dat responsabilitate să lucreze şi să păzească această grădină.

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. ” (Genesa 2: 18)

Înainte să fi fost creată femeia, înainte să fi primit ea numele de la bărbat, Dumnezeu a stabilit pentru ea rolul principal şi anume, în calitate de soţie, să fie „un ajutor potrivit pentru soţul ei”. Ce înseamnă ajutor potrivit? Este cineva care participă activ în tot ceea ce face bărbatul, care este interesată în aceeaşi măsură şi pasionată de aceleaşi scopuri. De aceea, este important pentru cei ce se căsătoresc să-şi pună întrebarea dacă urmăresc aceleaşi scopuri în viaţă, ca să nu ajungă a fi până acolo de independenţi, încât să se trezească a fi străini. O femeie care vrea să-şi îndeplinească rolul de soţie, se va interesa de activitatea bună a soţului ei, de scopurile şi de eforturile lui şi-l va susţine, ajuta şi sfătui în realizarea acestor scopuri.

Să răspundă activ la iniţiativele bune ale soţului

După ce Dumnezeu a creat femeia şi a adus-o la om, după ce omul, în cea mai mare bucurie, a salutat femeia şi i-a dat numele său, arătând că sunt una, de aceeaşi identitate, Dumnezeu a spus:

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Genesa 2: 24)

Principalul înţeles al acestui verset este faptul că Dumnezeu i-a lăsat responsabilitatea soţului să iniţieze relaţia fizică, iar soţiei să răspundă şi să întreţină iniţiativa bărbatului pentru a păstra această relaţie totdeauna frumoasă şi romantică. Acest verset mai scoate în evidenţă şi un principiu important şi anume că femeia să ştie a răspunde pozitiv la iniţiativele bune ale soţului astfel încurajându-l la lucruri bune şi apreciindu-l pentru ceea ce realizează sau tinde să realizeze.

Să fie deschisă cu soţul

Următorul verset din cartea Genesa spune:

Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine. (Genesa 2: 25)

Pasajul acesta implică mai mult decât doar a fi dezbrăcaţi sau lipsiţi de haine. Aceasta implică o deschidere sufletească unul faţă de altul sau, cu alte cuvinte, o astfel de deschidere când poţi să spui partenerului de căsătorie gândurile pe care ţi le spui ţie, fără să te aştepţi să fii acuzat sau ridiculizat, sau mai ştiu ce. Aceasta este o responsabilitate atât a soţiei, cât şi a soţului să respecte şi să aprecieze persoana celuilalt.

Să fie supusă soţului

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (Efeseni 5: 22-24)

Spiritul pervertit al vremurilor moderne le face pe unele femei să se simtă înjosite când ajung să citească aceste versete din Biblie şi să se vadă privite inferioare înaintea lui Dumnezeu. Nu este aşa! Faptul că eşti chemat să arăţi supunere nu înseamnă că eşti inferior ca şi valoare înaintea lui Dumnezeu, ci este o necesitate pentru a putea vieţui în bună armonie, pentru a reflecta caracterul lui Dumnezeu şi pentru a realiza chemarea pe care ne-a pus-o El înainte în căsătoriile noastre şi anume să reflectăm relaţia care este între Hristos şi Biserica Sa. Spre sfârşitul acestui capitol, prin apostolul Pavel, Dumnezeu a mai spus:

Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 33)

Când zice „să se teamă” nu are în vedere să fie motivată de frică, ca să nu fie pedepsită, ci să aibă o atitudine de respect aşa ca să-i fie teamă să nu supere pe soţul ei şi să afecteze relaţia frumoasă pe care trebuie să o aibă.

Să-şi iubească soţul cu afecţiune

Când apostolul Pavel îi da instrucţiuni lui Tit cum trebuie să înveţe pe oameni din bisericile insulei Creta, i-a scris astfel:

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincoasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2: 3-5)

Cuvântul tradus aici „să iubească bărbaţii” este grecescul philandros şi înseamnă să arate o dragoste prietenească şi plină de afecţiune. Şi mai este un lucru important, bărbatul este pus aici înaintea copiilor. O soţie înţeleaptă va şti totdeauna să ofere dragoste afectuoasă soţului ei şi atunci când vor avea copiii mici sau vor avea copii mulţi. Nu-şi va nesocoti soţul sub pretext că are multe griji. Apoi, copiii sunt în deplină siguranţă şi împliniţi atunci când văd o relaţie plină de afecţiune la părinţii lor.

Dacă eşti căsătorită, nu mai accepta învăţătura celor ce spun că în toate lucrurile trebuie să fii deopotrivă cu soţul tău. Aceasta nu este egalitate, ci este o uzurpare şi în cele din urmă te va face nefericită şi va aduce durere şi întristare soţului şi altora. Dacă vrei să experimentezi adevărata bucurie de a fi soţie, alege să trăieşti în căsătoria ta potrivit cu rolul pentru care te-a creat Dumnezeu.