Ce este și ce nu este Botezul în apă, potrivit Scripturii?

1. Nu este o taină, un sacrament, sau un mister, ci este un simbol al bisericii Noului Legământ. Prin botez nu se întâmplă nimic ascuns sau misterios – botezul în sine nu are putere spirituală de a schimba inima cuiva, ci este doar un semn exterior, un simbol sau o ilustrație a faptului că cel ce se botează este deja al lui Christos, unit deja cu El în moartea și învierea Lui de când s-a pocăit și s-a încrezut în Domnul.

2. Nu este nașterea din nou, ci doar eliberarea unui certificat de naștere de către oameni care pot greși. Nașterea din nou e făcută de Duhul Sfânt prin Cuvânt – cuvântul „apă” în expresia „născut din apă și Duh” în Ioan 3 se referă la apa Cuvântului, nu la apa botezului. Duhul Sfânt naște din nou, prin Cuvântul evangheliei, și asta are loc la convertirea omului. Și pentru că numai Domnul cunoaște inima, tot ce putem face noi ca și oameni este să ascultăm mărturia omului și să-i vedem purtarea pentru o vreme; dacă el mărturisește credința și dă semne de pocăință și încredere în Domnul Isus, noi putem să-i acordăm botezul – un fel de certificat de naștere. Dar nu botezul îl naște pe om din nou, ci Duhul Sfânt prin Cuvântul evanghelie.

3. Nu este un legământ cu D-l, ci este o mărturisire înaintea oamenilor că cel ce se botează deja a devenit beneficiarul Noului Legământ la convertire; și dacă e vorba de un jurământ de ascultare și de supunere pe care omul îl face înaintea Domnului, omul face această promisiune nu la botez, ci la convertire, atunci când își mărturisește păcatul și cere D-lui să aibă milă de el, să-l ierte și să-l primească; iar convertirea are loc cu ceva vreme înainte de botez. La botez omul nu face un legământ cu Domnul, nici nu încheie vreun legământ, ci doar spune și altora că Domnul deja l-a primit și l-a mântuit.

4. Nu este o spălare de păcate, ci este o mărturie a unui cuget deja curat sau deja spălat de păcatele lui. Apa aceasta nu este sfântă ori sfințită, și nu are putere să spele pe nimeni de păcate în vreun mod tainic. Iertarea sau spălarea păcatelor se primește doar prin pocăință și credință în Christos. Prin botez omul mărturisește că deja are un cuget curat, că deja s-a pocăit și Domnul deja l-a spălat de păcatele lui.

5. Nu este începutul vieții creștine, ci este un pas în ucenicie sau în umblarea cu Domnul. Viața creștină nu începe la botez, ci la convertire, la pocăința adevărată înaintea Domnului. Botezul vine la o vreme după pocăință, și reprezintă un pas important în viața de ucenicie a creștinului.

6. Nu este biletul de intrare în cer, ci este biletul de intrare cu drepturi depline în biserica locală. Nu este garanția că cineva are numele scris în cer, ci în registrul bisericii locale.

7. Nu este o condiție a mântuirii, ci mai degrabă o consecință a mântuirii. Adică, nu e nevoie să fii botezat pentru a fi mântuit sau să mergi în rai – tâlharul de pe cruce nu a mai ajuns să fie botezat, și a fost mântuit. Dar cel care este mântuit va vrea să se boteze, și va fi botezat (doar dacă moare înainte de a-i fi îndeplinită dorința să fie botezat); căci, cum ar putea cineva spune că e urmaș al lui Christos când el respinge porunca Domnului în vederea botezului în apă?

8. Nu este o opțiune / ceva la alegere (dacă vrem!), ci o obligație, în ascultare de porunca Domnului. Deci, cine spune că este al lui Christos, că este creștin, trebuie să împlinească porunca aceasta: să fie botezat în apă, și astfel să mărturisească public că s-a pocăit, că a fost iertat de păcatele lui, că deja a promis Domnului că-L va urma toată viața și-L va asculta, botezul fiind o dovadă publică importantă a acestei ascultări.

Păstor Daniel Istrate, 14 Iunie 2022 - 4distrate@gmail. com