Ce spune Biblia despre cauza bolilor?

Spre sfârşitul cărţii Deuteronom, Dumnezeu le-a dat poporului Israel o listă cu binecuvântări şi blesteme, în dependenţă de felul cum vor asculta sau nu de Legea Lui şi zice astfel:

Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele Legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul Dumnezeul tău, Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate. Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, şi ele se vor lipi de tine. Ba încă, Domnul va aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate felurile de boli şi de răni care nu sunt pomenite în cartea Legii acesteia. După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău. (Deuteronomul 28: 58-62)

Dar nu totdeauna cauza bolilor este rezultatul păcatului nostru personal.

Ieroboam a fost un împărat rău care a dus 10 seminţii ale poporului Israel într-o idolatrie de neînchipuit. Când s-a îmbolnăvit Abia, fiul său, el a trimis nevasta la prorocul Ahia ca să întrebe cu privire la boala copilului şi dacă se va vindeca. Cu toate că şi-a instruit soţia să nu spună cine este, când ea a trecut pragul, prorocul i-a spus cine este şi i-a amintit de păcatele grave ale soţului ei. După aceea, cu privire la boala copilului i-a spus următoarele:

Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri. Tot Israelul îl va plânge şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. (1 Împăraţi 14: 12-13)

Boala şi moartea copilului a fost rezultatul păcatului tatălui său, dar şi o manifestare a dragostei lui Dumnezeu care i-a îngăduit să plece din această viaţă înainte să înveţe şi să facă tot răul pe care l-a făcut părintele său. Copilul a murit atunci când s-a găsit ceva bun în el înaintea lui Dumnezeu.

Pentru că oamenii înainte erau foarte conştienţi că păcatul propriu sau al părinţilor este cauza bolilor, iată ce întâmplare din viaţa Domnului Isus ne relatează Biblia:

Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? ” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)

Domnul Isus n-a vrut să spună că omul acesta sau părinţii lui au fost fără păcat, ci faptul că nu păcatul lor este cauza bolii fiului lor. În acest om urma să se arate lucrările lui Dumnezeu. Tot atunci Mântuitorul l-a vindecat în chip miraculos şi aşa s-a arătat slava şi lucrările lui Dumnezeu.

Când Apostolul Pavel se afla în temniţa din Roma, creştinii din oraşul Filipi i-au trimis un ajutor prin Epafrodit. Călătoria a fost lungă şi Epafrodit a fost aproape de moarte în urma bolii. Pavel nu specifică ce boală a avut Epafrodit, dar scrie:

Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. L-am trimis, dar, cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit. Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine. (Filipeni 2: 25-30)

În Epistola II a lui Timotei, Pavel scrie despre un alt ucenic şi colaborator în Evanghelie astfel:

Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet. (2 Timotei 4: 20)

În timp ce-i învăţam pe oameni Epistola a II a lui Pavel către Timotei, când am ajuns să vedem că Trofim rămase bolnav la Milet, unul din studenţi a întrebat: “Cum se face că oamenii se vindecau doar dacă se atingeau de hainele lui Pavel, iar Trofim, colegul lui de slujbă, era bolnav în Milet şi Pavel nu-l putea ajuta? ” Aşa este, Dumnezeu făcea mari minuni şi vindecări prin Pavel ca să-i facă pe oameni să creadă mesajul Evangheliei propovăduit de el. În acelaşi timp mulţi slujitori sufereau de boli cronice, în timp ce propovăduiau Evanghelia. În prima epistolă Pavel i-a scris lui Timotei astfel:

Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)

Cu toate că avea stomacul bolnav şi crize frecvente, Timotei a fost un slujitor neobosit în Evanghelie şi a slujit cu toată dedicarea. De ce a îngăduit Dumnezeu boli în vieţile acestor oameni? Pentru ca prin slăbiciunile lor să se manifeste şi mai mult puterea Sa. Nu ştim dacă Apostolul Pavel s-a referit la boală sau la alte încercări când a zis “ţepuş” dar cu siguranţă că boala ne face slabi şi produce slăbiciune, de aceea, se înscrie bine în contextul celor spuse de Apostol mai jos:

Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. ” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12: 7-10)

Dumnezeu aduce bolile, dar tot El ne protejează de ele şi aduce vindecarea când ne îmbolnăvim:

El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă. ” (Exodul 15: 26)

Împăratul Asa a fost unul bun şi cu frică de Dumnezeu, totuşi, Biblia ne spune următoarele despre el:

În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori. (2 Cronici 16: 12)

Este important pentru fiecare din nou să înţelegem că vindecarea vine de la Dumnezeu şi medicii sunt un instrument în mâna Lui. Mi-a spus cineva cum înainte de operaţie, medicul i-a spus: “Eu urmează să fac operaţia, dar Dumnezeu este cel care va da succes şi va vindeca. Să ne rugăm Domnului! ” Este foarte important să învăţăm noi şi să le spunem tuturor oamenilor să caute pe Domnul când sunt în boală şi să nu se bizuiască doar pe medici sau medicamente.

Sfântul Iacov a scris astfel în Epistola care îi poartă numele:

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)

Deci, având în vedere că păcatul este una din cauza bolilor, să ne cercetăm vieţile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi, dacă am păcătuit, să ne mărturisim păcatele şi apoi să ne rugăm pentru vindecare şi unii pentru alţii.

Dumnezeu să le aducă pocăinţă, mângâiere şi vindecare celor care sunt în boală şi suferinţă.