"Studiu biblic - Unde ma pot ascunde de Dumnezeu?"

Categorie: Studiu biblic

   Proprietarul unei plantații din Calyon dorea să părăsească plantația pentru o zi, ca să meargă la oraș. Dar el era convins că nefiind acolo, lucrătorii lui nu vor mai munci știindu-se nesupravegheați. Ce să facă? După multă gândire îi veni o idee. În ziua plecării se duse la lucrătorii care munceau de zor și le spuse:
– Eu plec pentru o zi sau două, dar las în schimb ochiul meu care să vă supravegheze. El va vedea dacă lucrați sau nu. Spunând aceste cuvinte, își scoase ochiul de sticlă – căci avea un ochi de sticlă – și-l agăță în creanga unui copac. Apoi plecă liniștit în drumul său.
   Muncitorii lucrară la început cu multă grijă, știind că ochiul îi privește, dar apoi unuia dintre ei îi veni o idee: luă oala în care își adusese mâncarea, o goli, apoi o puse deasupra ochiului, acoperindu-l. Acum puteau toți să se culce liniștiți și să doarmă până seara. Și au putut face așa fiindcă aveau de-a face cu un ochi de sticlă.
   “Dumnezeu care mă vede” Gen. 16.13
 

1.  Cât de profund cunoaște Dumnezeu problemele vieții noastre?
   Ps. 139.1-6 (compară cu Fapte 10.1-9)
   Când i-a cerut lui Corneliu să trimită după Petru, Dumnezeu știa că apostolul se afla la Iope în gazdă la Simon tăbăcarul. Aceasta ar fi fost de ajuns ca robii lui Corneliu să găsească tăbăcăria, dar pentru a îndepărta orice îndoială, Dumnezeu adăugă și amănuntul că se află lângă mare. Mai mult, Dumnezeu îi descoperi lui Petru că vor veni trei oameni să-l caute (Fapte 10.7,19). Ambele grupuri au primit confirmarea că solia avea o origine divină.
   Certitudinea acestor îndrumări în care fusese precizată chiar ocupația omului la care locuia Petru, ne arată că cerul este bine familiarizat cu istoria și treburile oamenilor în fiecare etapă a vieții. Dumnezeu cunoaște îndeaproape atât experiența și munca lucrătorului umil cât și cea a regelui de pe scaunul de domnie. (F. Apost. 133-134)
 

2.  Este Dumnezeu cumva limitat de spațiu?
   2Cron. 16.9 p.p. (compară cu Fapte 8.5,26-40)
   Prin intervenția Duhului Sfânt, Domnul îl aduse pe etiopian în legătură cu cineva care ar fi putut să-l conducă spre lumină.
 

3.  Ce nume a dat Agar lui Dumnezeu în urma întâlnirii cu îngerul Domnului?
   Gen. 16.13-14
   După conflictul din casa lui Avraam, Agar este nevoită să plece de acasă, pribegind prin pustiul arzător. În timp ce rătăcea prin deșert, îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă, asigurând-o de grija protectoare a lui Dumnezeu.
   În contrast cu soarele, numit de egipteni zeul Ra, care nu numai că nu o ajută ci îi și îngreunează călătoria, Agar se raportează la Dumnezeu ca fiind “Dumnezeu care mă vede”. Ea nu-L limitează pe Dumnezeu care supraveghează doar la corturile lui Avraam, ci Îl consideră un Dumnezeu omniprezent care se coboară spre ea, o roabă fugară, venindu-i în ajutor.
 

4.  Meditează la următoarele cazuri în care oamenii au avut asigurarea omniprezenței lui Dumnezeu:
   a) Gen. 39.9; Dan. 3.15-30;
   b) Ioan 1.48; Faptele 4.19;
   c) Apoc. 2.8-11.
   “Oricând și în orice loc, în toate întristările și în toate necazurile când împrejurările sunt sumbre și viitorul plin de tulburări, iar noi ne simțim fără putere și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările ne pot despărți de orice prieten pământesc, dar nici o împrejurare și nici o depărtare nu ne vor despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El se află întotdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice și să ne îmbărbăteze”. (H.L.L. /656)
 

• Ce experiență în care Domnul te-a sprijinit în vremuri de încercare ai putea s-o împărtășești și altora?
   
• Cum a schimbat El împrejurările ce-ți stăteau împotrivă?
   
• În ce mod ți-a influențat acea experiență așteptările pentru viitor?

   “Pornit să se depărteze de Mine” (Osea 11.7)

5.  De ce omul are tendința de a fugi și de a se ascunde de Dumnezeu, binefăcătorul său?
   Osea 11.7; Gen. 3.10; Luca 15.11-13
   Păcatul nu poate exista în prezența Tatălui nostru ceresc, Atotprezent și cu o influență infinită. În urma neascultării sale, Adam știind că Dumnezeu avea să vină în întâmpinarea sa, a fugit și s-a ascuns printre pomii din grădină încercând să ascundă goliciunea sa interioară. Acesta este gestul celui care are ceva de ascuns în fața lui Dumnezeu.
 

6.  Care a fost motivul din cauza căruia Iona a fugit în Tars?
   Iona 1.3
   Când proorocul s-a gândit la greutățile însărcinării lui și la ceea ce părea imposibil, el a fost ispitit să pună la îndoială înțelepciunea chemării. Din punct de vedere omenesc se părea că nu se poate căștiga nimic prin vestirea unei asemenea solii în această cetate trufașă. El a uitat pentru o clipă că Dumnezeul pe care îl slujea era Atotînțelept și Atotputernic. În timp ce ezita în îndoială, Satana l-a copleșit cu descurajarea. Proorocul a fost cuprins de o mare frică și s-a sculat să fugă la Tars. (Iona 1.3)
 

7.  Poate omul să fugă și să se ascundă de Dumnezeu și totuși să rămână liniștit?
   Gen. 4.12-14; Iona 1.4-15
   Dacă Iona ar fi ascultat de porunca divină necondiționat, atunci ar fi fost scutit de unele experiențe amare și ar fi fost binecuvântat din belșug. Dar Dumnezeu a fost nevoit să recurgă la măsuri extreme încercând să distrugă cerbicia profetului. Elementele naturii și mulți marinari nevinovați au fost prinși în această situație periculoasă, împreună cu Iona și din cauza lui.
 

• Au existat momente în viața ta când ai vrut să fugi de Dumnezeu?
   
• Cum poate creștinul modern să fie fugar și totuși să aibă numele scris în registrul bisericii?

   “Eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau” (Isaia 65.1)

8.  În ciuda faptului că omul păcătos are tendința să se depărteze, care este atitudinea lui Dumnezeu față de el?
   Gen. 3.9; 28.10-15; Is. 65.1-2; Osea 2.14; 11.7-9; Iona 1.17; Luca 15.22-24
   Iubirea lui Dumnezeu urmărește însă pe cel care a ales să se despartă de El și Domnul pune în mișcare toate mijloacele pentru a-l readuce la casa părintească. Certitudinea iubirii lui Dumnezeu este aceea care constrânge pe păcătos să se întoarcă la Dumnezeu. “Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință!” Rom. 2.4. Mila și bunătatea lui Dumnezeu înconjoară fiecare suflet care este în primejdie, cu un lanț de aur. Domnul declară: “Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” Ieremia 31.3 (Parabole /136)
 

• Oare și tu ai ales propria cale prin care te-ai înstrăinat de Dumnezeu?
   
• Descoperi în experiența ta momente în care deși erai departe, Dumnezeu te-a căutat și te-a adus înapoi?
   
• Cunoști persoane care sunt departe? Ce poți face în favoarea lor?

   Ridică-te și mergi la Tatăl tău. El va veni să te întâmpine pe când ești încă departe. Dacă faci numai un singur pas spre El, în pocăință, El se va grăbi să te cuprindă în brațele iubirii Sale infinite. Urechea Sa este deschisă la strigătul sufletului smerit. Cea dintâi mișcare a inimii spre Dumnezeu Îi este bine cunoscută. Nici o rugăciune nu se înalță oricât de stângace ar fi ea, nici o lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nici o dorință sinceră după Dumnezeu nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălțată, sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul Domnului Hristos iese în întâmpinarea harului care lucrează asupra sufletului omenesc. (Parabole /139)

   “Unde este Dumnezeul dreptății?” Mal. 2.17

   Mulți oameni, privind la viața din această lume își pun întrebări cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Când așezi realitatea dureroasă a păcatului și a consecințelor materializate în multe și complexe suferințe alături de afirmația Bibliei că: “Dumnezeu este dragoste” mintea se trezește într-o mare dilemă. Întrebări se impun: “dacă Dumnezeu ne iubește cu adevărat, de ce permite păcatului, suferințelor, nedreptăților să existe în lumea noastră? De ce oamenii buni sunt tratați în mod nedrept?”

   Pe lângă toate aceste întrebări, deruta se adâncește și datorită pozițiilor diverse ale diferitelor denominațiuni creștine, referitor la acest subiect complex: “dreptatea lui Dumnezeu”.

   La întrebarea “Unde este Dumnezeul dreptății?” Biblia are un răspuns specific. Ea îl descoperă pe Dumnezeu în contextul nevoilor omului și ne oferă o viziune realistă asupra “dilemei” noastre.

9.  Descoperă câteva dintre trăsăturile de caracter pe care Scriptura le amintește în dreptul lui Dumnezeu.
   Exod 34.6,7; Deut. 32.4; Iov 34.12; Ps. 19.9; 1Ioan 1.9; Apoc. 15.3
 

10. Descoperă câteva dintre consecințele căderii în păcat în contextul nedreptății:
   Lev. 19.5; Ier. 22.13; Fapte 7.24; Prov. 10.2
 

11. De ce îngăduie Dumnezeu suferința, nedreptatea și toate celelalte efecte ale păcatului în lume?
   2Petru 3.9; Evrei 4.15
 

   Notă:
   Luați-vă un moment de meditație asupra experienței împăratului Nebucadnețar (Dan. 2-4) și a lui Saul din Tars (căutați și alte exemple ale Bibliei).
 

• Ce caracter aveau acești oameni, ce viață duceau când erau despărțiți de Dumnezeu?
   
• Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu le-ar fi răsplătit imediat faptele?
   
• Ai motive să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru răbdarea și iubirea Sa în dreptul Tău?

   Scriptura, Cuvântul autorizat al lui Dumnezeu spune că “toți au păcătuit” (Rom. 3.10). Dumnezeu nu a distrus însă rasa umană pentru ca… “În vremea de acum, să-și arate dreptatea Lui în așa fel încât să fie drept și totuși să socotească drept pe cel ce crede în Isus” (Rom. 3.26). În condițiile căderii în păcat, a existenței nedreptății și suferinței, Dumnezeu este drept și iubitor, pentru că prin Fiul Său salvează lumea de păcat.

   Într-un anumit sens El a suportat toate nedreptățile și suferința atunci când a fost crucificat.

12. Ce motiv avem să credem că nedreptatea va dispare din lume?
   Ioan 19.30; 3.14-17; Fapte 17.31; Apoc. 22.12
   “S-a sfârșit!” Aceste cuvinte, în aparență descurajante sunt cuvintele așteptate de întregul univers. Păcatul a fost înfrânt, s-a sfârșit! Dumnezeu a ales să plătească personal prețul dreptății pe care ar fi trebuit să-l plătim fiecare dintre noi.
 

13. Când se va sfârși această continuă degradare a omenirii?
   Matei 24.36; Apoc. 22.12
   La revenirea Sa, Domnul Hristos va aduce răsplata pentru fiecare și va opri activitatea oponentului Său – Satana. Important este faptul că Domnul “va face dreptate aleșilor Săi” (Luca 18.1-8). Când va face aceasta… este doar o chestiune de timp.
 

14. Citiți câteva dintre făgăduințele Bibliei făcute celor care sunt afectați de nedreptățile acestei lumi.
   Ps. 33.18; 46.1-2; Naum 1.7; Zah. 2.8; 1Cor. 10.13; Ier. 33.3
   Dumnezeul dreptății este lângă noi.
 

15. În ce măsură suntem noi oamenii nedreptățiți?
   Mica 6.8
   “Unde este Dumnezeul dreptății?”. Probabil că această întrebare nu s-ar auzi printre noi dacă am fi oameni drepți, reflectând astfel caracterul Celui ce este iubitor în dreptatea Sa și drept în iubirea Sa! Suntem, acolo unde este Dumnezeul nostru? Suntem noi lângă cei nedreptățiți, suferinzi și descurajați?

sursa: https://intercer.net/