Ce înseamnă ”eram în Duhul” din Apocalipsa 1:10?

În acest articol vreau să răspund la întrebarea care mi-a fost adresată cu privire la pasajul din Apocalipsa 1:10 și anume la ce se referă expresia ”eram în Duhul”. În Ziua Domnului eram în Duhul. (Apocalipsa 1:10) În Apocalipsa 1, apostolul Ioan relatează întâlnirea lui cu Domnul Isus Hristos și el spune în versetul 9 așa: Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În Ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe. (Ap. 1:9-10) Deci, cu privire la Ziua Domnului nu este specificat aici o anumită zi, ca să putem spune că era duminică sau că era o zi de Sabat, dar putem presupune acest lucru, pentru că creștinii de atunci făceau închinarea și în ziua Sabatului, pentru că mulți din ei erau ieșiți din iudei și s-a păstrat această zi pentru închinare, care a fost schimbată mai târziu în duminică. În această zi se sărbătorea Învierea Domnului Isus Hristos, care a înviat în prima zi a săptămânii, care este duminica. Cred că întrebarea de mai sus se referă mai mult la starea aceasta ”eram în Duhul”. Pentru a înțelege bine această expresie vreau să urmărim mai multe pasaje biblice. Imediat după ce Ioan a menționat că ”era în Duhul”, spune că a auzit ”un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe”. Deci, imediat urmează o revelație duhovnicească ieșită din comun, de care nu a mai văzut apostolul Ioan. Următorul loc unde vedem această expresie este: Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. (Apocalipsa 4:2) Dacă ceea ce este scris în capitolul 1 este o revelație duhovnicească, că L-a văzut pe Domnul Isus Hristos, în așa fel cum nu L-a mai văzut anterior niciodată și nu L-a văzut nimeni așa cum este descris în capitolul 1. În capitolul 4 lui Ioan îi este descoperită starea lucrurilor din cer, el vede tronul din cer, cele 24 de scaune de domnie, el descrie toată atmosfera pe care o vede în cer. Următorul capitol unde vedem expresia dată este: Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. ( Apocalipsa 17:3) Aici iarăși apostolul Ioan, descrie lucruri duhovnicești. În toate aceste pasaje ați observat că este vorba despre o stare, când lui Ioan îi sunt descoperite lucruri duhovnicești excepționale pe care el nu le-a mai văzut, astfel el le descrie. Următorul pasaj din Biblie este de la Matei 22:41-44: Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? Aici Domnul Isus se referă la starea lui David, în care a fost atunci și spune că el a fost în Duhul, astfel Dumnezeu i-a descoperit un adevăr care a fost ascuns, a fost o taină de veacuri pentru oameni. Dar Dumnezeu i-a descoperit prin Duhul lui David că Domnul Isus este deopotrivă cu Dumnezeu și că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu. Dumnezeu a făcut cunoscute lucrurile viitoare prin intermediul apostolului Ioan, care a scris apoi cartea Apocalipsa. Cei care sunt înteresați să studieze despre lucrurile care se vor întâmpla, puteți să procurați manual de studiu biblic inductiv Apocalipsa, care se studiază în 4 părți. Pentru mai multe detalii contactați numărul (+373) 67629102. Apoi, un alt pasaj este Faptele Apostolilor 10:10-33 L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă…” Aici este descrisă revelația pe care a avut-o apostolul Petru, când s-a ridicat pe acoperiș să mănânce și a căzut într-o răpire sufletească, acolo Petru a văzut multe animale necurate, iar el era poftit să mănânce din ele, de 3 ori a văzut aceeași vedenie. Atunci Petru s-a împotrivit, spunând că nu poate să mănânce din ele, iar Dumnezeu i-a spus: ”ce am sfințit Eu să nu numești necurat.” După această vedenie, au venit oamenii de la Corneliu și l-au chemat să vină la ei. În așa fel Dumnezeu i-a făcut o descoperire excepțională prin Duhul Sfânt, pe care nu au înțeles-o nimeni până atunci. De ce Dumnezeu a dat în Vechiul Testament legea aceasta cu privire la animale curate, necurate, iar acum prin vedenia aceasta Dumnezeu i-a descoperit prin Duhul Sfânt că toată această separare între animale curate și necurate a fost o umbră a unui lucru viitor și anume că evreii au fost separați de neamuri. Acum însă, prin Domnul Isus Hristos, Evanghelia avea aceeași putere și acces la ea aveau și evrei și neamurile. Pasajul următor este din 2 Corinteni 12:2-4: ”Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” Aici iarăși vedem o revelație, o descoperire duhovnicească. Omului îi sunt descoperite adevăruri profunde duhovnicești, care nu sunt descoperite la toți oamenii în mod normal. Deci, așa o stare a avut Ioan și în Apocalipsa 1:10 când spune că ”eram în Duhul”, este o stare în care i-au fost descoperite lucruri profunde, care apoi prin oamenii aceștia ne-au fost transmise și nouă, pe care Dumnezeu a îngăduit să le cunoaștem și noi. De exemplu, în cazul lui Pavel, el spune că a auzit niște cuvinte, care nu sunt îngăduite unui om să le pronunțe. Lumea duhovnicească pe care o cunoaștem noi, bineînțeles, este limitată, noi urmează să o cunoaștem atunci când vom intra în Împărăția lui Dumnezeu, când vom fi și noi transformați, când vom învia în trupurile duhovnicești, când ne vom întâlni cu Domnul Isus Hristos, atunci vom cunoaște lucrurile duhovnicești pe deplin și nu vom înceta să ne uimim de aceste descoperiri. Acum, așa cum a spus apostolul Pavel, în Epistola către 1 Corinteni, noi vedem ca într-o oglindă, un chip întunecos. În ziua de azi oglinda nu îți arată un chip întunecos, în vremea aceea în oglindă nu vedeai, pentru că ea era făcută dintr-o bucată de argint lustruită. Iată așa vedem noi lucrurile duhovnicești, nu le vedem încă clar. Însă atunci când este starea aceasta în care au fost oamenii lui Dumnezeu, prorocii, sunt descoperite adevăruri profunde duhovnicești pe care apoi ni le-au transmis nouă.