Apocalipsa capitolul 8 – Pecetea a șaptea: Tăcere în cer - Profetii biblice

Categoria: Profetii biblice

(vers.1)

Vers.1: „Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”

Când a fost scrisă „Apocalipsa”, această carte nu era organizată pe capitole și versete, așa cum o avem astăzi. Împărțirea pe capitole și versete s-a făcut câteva secole mai târziu. Acest fapt ne conduce la ideea că atunci când studiem „Apocalipsa”, nu trebuie să fim legați atât de mult de succesiunea capitolelor și versetelor, ci mai degrabă trebuie să ținem cont de caracteristica evenimentelor descrise. În această privință, toți comentatorii „Apocalipsei” sunt de aceeași părere.

Astfel, deschiderea peceții a 7-a, deși e redată în capitolul 8, cuprinde evenimente descrise în capitolul 7. Scena marii mulțimi a mântuiților îmbrăcați în haine albe și având ramuri de finic în mâini, aflată în fața scaunului de domnie a lui Dumnezeu, aparține peceții a 7-a, ea descriind evenimente care vor avea loc după revenirea Domnului Christos (Apocalipsa 7,9‑17).

„Tăcere în cer” – Dacă pecetea a 6-a se oprește în mijlocul scenelor de groază generală a celor nelegiuiți, care sunt văzuți alergând la stânci și rugându-se ca acestea să cadă peste ei, pentru ca să nu vadă Fața Domnului Christos, pecetea a 7-a ne transpune în atmosfera cerului unde se întâmplă ceva ciudat. Nu mai auzim despre cai și călăreți, nici de strigătele sufletelor de sub altar, nici de dezastre cosmice. Ceea ce se poate auzi în pecetea a 7-a este doar tăcere.

Cerul, locul în care se aud permanent imnurile de laudă ale îngerilor și ființelor necăzute în păcat din întreaga Creație, devine pentru scurt timp un loc al tăcerii. Ce poate să însemne această tăcere în cer?

Numeroase texte biblice ne arată ca îngerii, care au rămas fideli Creatorului după răzvrătirea lui Lucifer, aduc necontenit laude la adresa Creatorului (vezi Iov 38,7; Psalm 148,1.2; 103,20.21; Luca 2,13.14; Isaia 6,1‑4; Apocalipsa 5,8‑13).

O altă categorie de texte ne arată că, la revenirea Sa, Domnul Christos va fi însoțit de oștile cerești ale îngerilor (vezi Matei 25,31; Apocalipsa 19,14).

Ținând cont de aceste lucruri, putem interpreta tăcerea din cer prin încetarea acestor imnuri de laudă ale îngerilor care își vor părăsi temporar locașurile cerești pentru a-L însoți pe Domnul lor.

„Aproape o jumătate de ceas” – Unii comentatori susțin că aici nu este vorba de un timp profetic, având în vedere că perioada de timp este mai mică de o zi. Dacă facem însă abstracție de această obiecție și calculăm perioada de timp amintită în pecetea a 7-a, ajungem la o concluzie simplă:

Dacă o zi profetică echivalează cu un an real (conform principiului de interpretare a timpului profetic regăsit în Numeri 14,34 și Ezechiel 4,6), atunci un ceas profetic reprezintă a 24‑a parte dintr-un an real, adică aproximativ 15 zile reale.

Tăcerea în cer din pecetea a 7-a este de „aproape o jumătate de ceas”, ceea ce ar echivala cu șapte zile reale. Unii comentatori susțin că acesta este timpul pe care oștile cerești îl vor petrece însoțindu-L pe Domnul Christos la revenirea Sa pe pământ.

„Este numai logic (logica omenească!) ca evenimentele unice ce se vor desfășura pe pământ la încheierea istoriei lui să-i facă pe îngeri și pe locuitorii lumilor necăzute să privească la ele cu o atenție deosebită. Mai ales că ele preced evenimentul final al răscumpărării mântuiților și încheierea experienței păcatului. În mod deosebit, în această perioadă a slujirii Marelui Preot în lucrarea de ispășire și a judecății de cercetare, evenimentele acestea impun o atmosferă deosebit de solemnă și o înfrigurată așteptare a deznodământului final” (1).

sursa: https://www.loribalogh.ro/