Slava Domnului în istoria Vechiului Testament

Ezechiel 43:1-4

Introduere

• Ce vezi când priveşti o operă de artă? – fiinţa artistului (abilităţi, idei, trăiri, valori etc.)
• Mărturia Scripturii despre preocuparea lui Dumnezeu cu propria Sa slavă: nu o preocupare egoistă ci dorinţa legitimă a oricărui artist de a se exprima pe sine prin opera sa
• „Slava Domnului” reprezintă deci manifestarea Fiinţei şi caracterului lui Dumnezeu

1. Momente/Repere importante în manifestarea slavei lui Dumnezeu în VT
   1. Crearea omului
      1. O cinste deosebită: omul, coroana creaţiunii, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, menit să fie expresia supremă a Fiinţei lui Dumnezeu – „semnătura” lui Dumnezeu în creaţie. Nu îngerii, nici heruvimii, nici serafimii aveau această cinste ci omul; în el aveau să privească toate aceste creaturi manifestarea supremă a Fiinţei divine.
      2. O calitate unică: libertatea de a alege
      3. O dezamăgire imensă: neascultarea şi ratarea menirii stabilite de Dumnezeu (Geneza 3)
   2. Istoria lui Israel
      1. Continuarea planului lui Dumnezeu în Israel: Dumnezeu nu şi-a abandonat proiectul cu omul ci a ales o naţiune, căreia i-a dat ocazia să ilustreze şi să reprezinte slava lui Dumnezeu în mijlocul întregii rase umane
      2. Manifestarea slavei lui Dumnezeu în Israel: norul, ca expresie vizibilă a slavei lui Dumnezeu (la ieşirea din Egipt, la darea Legii, în pustie, în sfânta sfintelor, între heruvimi) – vreme de sute de ani
      3. Păcătoşenia poporului şi plecarea slavei lui Dumnezeu
         1. Contextul istoric: deportarea lui Ezechiel în Babilon, pe când avea 25 ani, înainte ca să îşi poată începe slujba la cort (la 30 ani)
         2. Răpirea lui Ezechiel şi „vizita” la Ierusalim (Ezechiel 8 – 11; anul 6 al robiei: 8:1); cele mai negre momente din istoria lui Israel (9:3; 10:4, 18; 11:22-23) – mişcarea (de la heruvimi la prag, înapoi, din nou înspre ieşire şi către munte) sugerează greutatea/durerea cu care Dumnezeu face acest pas. Rezultatul: căderea Ierusalimului (587 î.H.)
      4. Reîntoarcerea slavei lui Dumnezeu (Ezechiel 43:1-4) – viziunea noului Ierusalim, în anul 25 al robiei (40:1), adică aprox. 19 ani după viziunea plecării slavei lui Dumnezeu
         1. Măreţia actului
         2. Împlinirea actului profetic, respectiv împlinirea planului iniţial al lui Dumnezeu pentru om: pe câmpiile Betleemului se naşte un Reprezentantul final al rasei umane şi al naţiunii lui Israel şi El readuce slava lui Dumnezeu! (vezi cântarea din Luca 2:14)
2. Implicaţii practice
   1. O chemare la închinare: am fost destinaţi să manifestăm slava lui Dumnezeu, să dăm expresie Fiinţei Sale Divine
   2. O chemare la pocăinţă
      1. Văzând micimea sau eroarea „proiectelor” şi obiectivelor noastre fără Dumnezeu, sau eşecurile noastre de la a fi ceea ce am fost destinaţi să fim
      2. Înţelegând nevoia noastră de schimbare radicală
   3. O chemare la sfinţenie
      1. Slava lui Dumnezeu nu stă la nesfârşit acolo unde este păcat: vine o vreme în care ea pleacă (de la persoane, comunităţi religioase, naţiuni)
      2. Slava lui Dumnezeu nu se îndepărtează uşor şi ireversibil: când noi ne întoarcem la El şi El se întoarce la noi!