Portretul ceresc al Hristosului înviat

Apoc. 1:9-20 

Introducere 

- Toate celelalte arătări (din perioada celor 40 de zile) subliniază caracteristicile umane/pământeşti ale Hristosului înviat (confundat cu un grădinar, poate fi pipăit, stă la masă, etc.) 

- Această arătare/revelaţie oferă o fereastră înspre portretul Său ceresc (divinitatea Sa) - aşa cum este El acum; aşa cum „orice ochi îl va vedea” (Apoc. 1:7) 

I. Poziţia Sa: în mijlocul celor 7 sfeşnice (v. 12-13) 

a. Semnificaţia sfeşnicelor: cele 7 biserici cărora le este adresată Apocalipsa (1:4, 11) 

b. Starea celor 7 biserici: confruntate cu diverse provocări – învăţături false (Efes - 2:2), persecuţie (Efes - 2:3; Smirna – 2:9f.), formalism/amorţeală (Sardes – 3:2; Laodicea – 3:15) 

c. Asemănarea cu bisericile de astăzi 

d. Semnificaţia poziţiei lui Hristos (în mijlocul bisericilor): conducere, protecţie 

II. Gloria Sa (v. 13-16) 

a. Asemănarea cu Dan. 7:9, 13, cu diferenţa că în Apoc. 1 „Fiul omului” împărtăşeşte inclusiv trăsăturile „Celui îmbătrânit de zile” din Dan. 7 (nu doar pe cele ale Fiului omului) 

b. Contextul lui Daniel şi al poporului lui Dumnezeu din vremea sa: robia babiloniană; persecuţia; protecţia lui Dumnezeu („Fiul omului” din cuptor – Dan. 3) 

c. Fiul omului în viaţa biserici primare: viziunea lui Ştefan (Fapte 7) – gata să primească şi să onoreze pe „cel ce va birui” 

d. Fiul omului în istoria şi prezentul bisericii universale, naţionale, locale 

III. Mesajul Său (v. 17-20) 

a. O chemare la curaj 

i. „Nu te teme!”: acelaşi mesaj ca şi la mormânt (v. 17) 

ii. Baza acestei încurajări: eternitatea Sa, biruinţa Sa definitivă asupra morţii (v. 17b-18; cf. v. 8) 

b. O chemare la mărturie: „lucrurile pe care le-ai văzut” (v. 19a) – pe baza experienţei personale 

c. O chemare la pregătire: „lucrurile care sunt şi care o să vină după ele”