Mesajele recoltei

Mat. 13:1-9, 24-32 

Introducere 

- Matei 13 (capitolul cu cele mai multe pilde din Biblie) se focalizează în mod special asupra roadelor câmpului. 

- Trei lucruri sunt subliniate în mod special cu privire la recoltă: solul/pământul (în pilda semănătorului), secerişul (în pilda neghinei) şi sămânţa (în pilda grăuntelui de muştar) 

I. Un mesaj despre pământ/sol (v. 1-9) 

a. O atenţionare (triplă) 

   i. Atenţie la păsări: mijloacele folosite de cel rău (v. 19) pentru a fura sămânţa 

      1. Diversitatea „păsărilor”: telefoane mobile (inclusiv în biserică), telecomenzi, prietenii nesănătoase, preocuparea excesivă cu munca etc.

   ii. Atenţie la rădăcină (ceea ce ne ţine în biserică) 

1. Pericolul rădăcinilor superficiale: tradiţia familiei, dorinţa de socializare, interese relaţionale sau materiale, presiuni din partea altora, etc. 

2. Importanţa rădăcinii adânci: înrădăcinarea în Hristos 

   iii. Atenţie la spini: îngrijorările sau goana după câştig (v. 22) 

b. O invitaţie (la semănat): asumarea faptului că de multe ori sămânţa nu va cădea pe pământ bun, dar cu toate acestea continuăm să semănăm Poezia „Ruga semănătorului” 

II. Un mesaj despre seceriş (v. 24-30): va veni o zi în care grâul va fi separat definitiv de neghină 

a. O invitaţie la autoevaluare 

b. O invitaţie la răbdare: va veni o zi în care adevărul şi dreptatea vor ieşi la iveală 

c. O invitaţie la îngăduinţă: să nu judecăm prematur 

III. Un mesaj despre sămânţă (v. 31-32): puterea seminţei (împărăţiei lui Dumnezeu) 

a. Primeşte-o! Are puterea să îţi schimbe viaţa şi veşnicia! 

b. Planteaz-o! Planteaz-o în copiii tăi, în colegii tăi, în mediul tău, în societate şi poate face minuni! 

c. Preţuieşte-o! Mulţumeşte-i Domnului pentru că a ajung si şa tine şi mulţumeşte celor de care Dumnezeu s-a folosit în acest sens! Încheiere: Poezia „Din zorii zilei mele” 

Ruga Semănătorului (Alexandru Neagoe) Îmi ‘nalţ mulţumirea spre Tine Stăpâne-al ogorului sfânt Că m-ai rânduit şi pe mine Să seamăn Divinu-ţi Cuvânt Şi vreau ca Sămânţa curată, Ce zilnic la Tine-o primesc, S-o seamăn cu drag, ne-ntinată, Pe-oriunde va fi să păşesc. Şi chiar de vreodată Sămânţa Cădea-va-n pământ lângă drum, Te rog înmulţeşte-mi CREDINŢA, Să nu mă opresc nicidecum. Ori cînd prea degrabă păleşte, Căci locul stâncos a găsit, NĂDEJDEA-mi în Tine-ntăreşte, Să-mi fac lucrul pân-la sfârşit. Iar când fără rod va rămâne În spinii-ntre care-a căzut, Mai toarnă-mi IUBIRE Stăpâne De lucrul ce-l am de făcut. Căci ştiu că oricâtă sudoare S-ar spune c-a curs în zadar, Va fi şi-un pământ bun, din care Va curge recolta-n grânar. Din zorii zilei mele (Traian Dorz) Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus, culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus. Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut, sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut; Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând, cu fruntea aplecată, m-am ostenit tăcând, dorind, când vine seara, să-Ţi pot aduce-n prag, c-o dragoste smerită, toţi snopii strânşi cu drag; Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi, pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi. În urma tuturora, mă-ntorc şi eu tăcut, sfios, şi singuratic, şi lăcrimând, ca Rut; Mă ruşinez de rodul puţin agonisit, dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit. O, iată vine noaptea, Îţi cer un adăpost, s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost; Întinde-Ţi peste mine veşmântul Tău plăcut, la sfintele-Ţi picioare, s-adorm şi eu, ca Rut. Iar Mâine Dimineaţă mă scoală fericit, să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit;