Invătând de la rugăciunea unei văduve

Text: Luca 18:4,5
Pildele Domnului Isus apar în Sfântă Scriptură că răspuns sau rezolvare la
o anumită problemă. Problema în acest caz este rugăciunea: cum trebuie
să fie rugăciunea?
– 18:1: a) stăruitoare („necurmat”);
b) repetată (“să nu se lase”);
– în pilda de faţa apar 3 personaje:
a) văduva – creştinul
b) pârâşul – Satan
c) judecătorul – în antiteză, Dumnezeu
Judecătorul:
a) corupt (“n-a voit să-i facă dreptate”)
b) fără teamă de Dumnezeu (“de Dumnezeu n-am teamă”)
c) fără respect faţa de semeni/egoist (“de oameni nu mă ruşinez”)
d) fără bunăvoinţă, lipsit de milă/ dispreţuitor
TOTUŞI datorită insistenţelor ei repetate şi enervante, judecătorul se
decide să îi facă dreptate, să îi răspundă la cerere.
CE INVĂŢ DIN ACEST TEXT?
a) văduva a primit un răspuns concret pentru că a avut o cerere
concretă. (“Fă-mi dreptate!”).
1. FĂ RUGĂCIUNI CONCRETE, LA SUBIECT!
Nu fi abstract şi superficial!
b) sunt rugăciuni la care Dumnezeu răspunde imediat
(ex: 1 Cr. 4:10 – Iaebet) şi rugăciuni care necesită
perseverenţă (ex: FA. 12:5 – Petru).
2. NU-ŢI PIERDE NĂDEJDEA!
Faptul că Dumnezeu nu ţi-a răspuns nu înseamnă că nu
te ascultă, ci doar că trebuie să perseverezi!
c) văduva a primit rezolvare nu atât datorită justeţei cauzei ei,
ci mai ales datorită modului neobişnuit de a-şi pledă cauza.
3. ROAGĂ-TE PÂNĂ PRIMEŞTI CEEA CE CERI!
“Doamne dacă Tu nu acţionezi, atunci voi continua să mă rog!”
d) dacă văduva a reuşit să-l înduplece pe acest judecător corupt
şi nemilos cu cât mai mult noi vom găsi răspuns la Dumnezeu,
care din dragoste pentru noi şi-a dat tot ce a avut.
4. AŞTEAPTĂ LUCRUL PE CARE Îl CERI!