Foaia crestinului

SĂ CITIM BIBLIA ÎMPREUNĂ [DE FOLOS PENTRU TIMPUL DEVOŢIONAL] PROVERBE CAPITOLUL 24 22 Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfârşitul amândurora ! – 23 Iată ce mai spun înţelepţii : „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” – 24 Pe cine zice celui rău : „Tu eşti bun !” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile. 25 Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvântare vine peste ei. – 26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze. 27 Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. – 28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău ; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale ? – 29 Nu zice : „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui !” – 30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte. 31 Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit. Dar istoria lumii pune mulţi asemenea bărbaţi înaintea ochilor noştri, ca „Ziethen aus dem Busch”, care era un om care se ruga ; el a mai putut să mângâie în vremuri de restrişte şi să îmbărbăteze în clipele liniştite ; când împăratul lui privea spre viitor fără speranţă, el arăta în sus, spre Aliatul de sus, care este credincios. În lungul şir al copiilor lui Dumnezeu care se roagă, care ca eroi au devenit salvatori ai patriei lor, străluceşte şi numele lui Michiel de Ruyter. El s-a născut în 26 martie 1607, la Vlissingen, ca fiu al unor părinţi săraci şi la 11 ani a fost dus în ucenicie la un frânghier, dar a fugit curând de acolo, s-a dus ca elev-marinar la inspectoratul maritim, la 15 ani a devenit deja marinar, iar la 34 de ani era deja contraamiral. În această calitate a condus în 1641 flota olandeză, cu care Portugalia era sprijinită împotriva superiorităţii flotei spaniole. În 1642 a luptat împotriva englezilor, mai târziu împotriva suedezilor şi francezilor. Cele mai mari fapte glorioase ale lui le-au adus războaiele Olandei, de mai târziu, împotriva englezilor. În anul 1666 a învins în trei mari lupte maritime în Canal, în 1667 a intrat pe Tamisa, a distrus acolo corăbiile engleze şi şantierele navale şi a obţinut astfel cu forţa pacea de la Breda. Când în anul 1673 Anglia s-a aliat cu Franţa pentru a reînnoi războiul împotriva Olandei, flota olandeză sub conducerea lui de Ruyter a câştigat o victorie decisivă. Într-adevăr, acest bărbat avea motive să-L laude pe Dumnezeu la ultima lui rănire, că El l-a păzit de atâtea ori în primejdiile vieţii lui şi l-a binecuvântat aşa de mult. El avea 69 de ani şi petrecuse 58 de ani în slujba mării. [Continuarea pe pagina 2] 32 M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut. 33 „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc !”… 34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. CAPITOLUL 25 1 Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. – 3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. – 4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – 6 Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari ; 7 căci este mai bine să ţi se zică : „Suie-te mai sus !” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. – [Continuarea în numărul viitor

Nu exista nici o mare pe globul pământesc, pe care să nu fi luptat. El a cucerit insule şi forturi în nord şi în sud, a dobândit pentru Ţările de Jos lunga coastă africană la oceanul Atlantic, i-a înfrânt pe piraţi şi a luptat de neînvins în 14 mari bătălii pe mare în calitate de comandant suprem. Nu i-a lipsit nimic din ceea ce pot să-i ofere succesul pământesc şi onoarea omenească. Cu toate acestea sufletul lui înseta după aceasta, de a fi răpit din pustiul acestei vieţi, acolo unde putea privi slava lui Dumnezeu în sfântul locaş. Este foarte ciudat că acest erou care a trăit pe apă, care a cutreierat 58 de ani toate mările pământului, la decesul lui a numit pământul : un pământ uscat, fără apă ! El privea pământul cu ochii credinţei şi a aflat că aici este un pustiu secetos, că apa vieţii pentru sufletul lui nemuritor, după care acesta înseta, nu se găsea în onorurile şi reuşitele pământeşti. Sufletul lui înseta după Dumnezeu ! Şi sufletul tău însetează după Dumnezeu, nici tu nu vei găsi în nici un succes, în nici o onoare a acestei lumi ceea ce duce inima ta la odihnă. Unul, însă, stă pe marginea drumului vieţii tale [Domnul Isus], care îţi spune despre lucrurile trecătoare şi despre succese şi despre tot ceea ce-ţi oferă lumea : „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou ; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu, va deveni în el izvor de apă, ţâşnind în viaţa eternă.” (Ioan 4 : 13 – 14) ... [Continuarea în numărul viitor. Preluare din : Mărturiile unui vechi soldat către camarazii lui : IV I Georg von Viebahn, BERLIN I 1899 I Societatea Evanghelică germană de cărţi şi tractate I Ackerstrasse 142] CUGETĂRI PERSANE COMPETENȚĂ • Cum să priceapă cioara trilul privighetorii ? • Cine a făcut lacătul, același face și cheia. • Drumului îi poruncește meșterul care îl face. • Stăpânul nu știe acea nenorocire pe care o știe câinele. • Boul nu miroase floarea și nu caută prietenia privighetorii. Proverbe [Din Cugetări persane, Albatros, Bucureşti, 1983] MICĂ ENCICLOPEDIE ONOMASTICĂ I Răzvan • Răzvan o formație a cărei semnificație ar fi „rebotezat”; strâns legat de anabaptism ... numele ar putea fi un calc după gr. ana „din nou” și baptizein „a boteza”, în sl. raz „încă o dată” și zvati „a numi, „a chema” ... [Mică enciclopedie onomastică, de C. Ionescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1975] DICŢIONAR DE CUVINTE expresii, citate celebre • Nulla poena sine lege („Nici o pedeapsă fără lege”) - principiu de drept înscris în Digeste (50, 16, 131) și transmis de-a lungul vremurilor. Digestele (de la cuvântul latin „digesta”, care înseamnă „lucruri orânduite”) erau o culegere de păreri și interpretări ale jurisconsulților romani asupra problemelor de drept. Adunate în 50 de cărți, au fost publicate sub domnia împăratului Iustinian, în anul 533. Prin nulla poena sine lege se înțelege că nimeni n-are voie să-și facă singur dreptate și că orice sancțiune se aplică numai în baza unei legi. Acest înalt principiu al legalității îl întâlnim uneori și sub forma Sine lege nulla poena, care are absolut aceeași semnificație. [I. Berg, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Științifică, București, 1969] Schimbarea radicală a acestora era vizibilă pentru toţi. Ea a determinat şi pe alţii să dorească o aşa viaţă. Din cauză că indienii, care au primit mântuirea, trăiau o viaţă de rugăciune, ei au fost supranumiţi de ceilalţi ca „indienii rugativi”. Henry C. Sheldon, în cartea sa „History of Christian Church”, volumul IV, 1988, pagina 177, afirmă că în anul 1674, numărul indienilor rugativi se cifra la 4.000 de persoane. Cu o parte din aceşti indieni, Elliot a format o comunitate la Natick în anul 1651. Comunitatea a căutat să se conducă în totul după Biblie (Exodul 18 : 21) şi a devenit foarte prosperă. Apoi a trecut şi la organizarea celorlalţi. În total a organizat 14 sate de indieni rugativi. Iată legământul întocmit de John Elliot şi acceptat de indienii rugativi : „Noi ne dăm pe noi înşine şi pe copiii noştri lui Dumnezeu, să fim poporul Lui ... [Cont. în numărul viitor] UNDE ÎȚI VEI PETRECE VEȘNICIA? CUM POT FI MÂNTUIT ? 1. Nu există om fără păcat : „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. [Romani 3 : 23] 2. Pentru un singur păcat, omul este / va fi condamnat : „Fiindcă plata păcatului este moartea ...”. 3. Mântuirea este posibilă numai prin Isus : „ ... darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. [Romani 6 : 23] „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. [IOAN 3 : 16] „Doamne Isuse, vino te rog şi în viaţa mea !” Lumini peste veacuri Volumul II [Petru Popovici] CAPITOLUL 8 JOHN ELLIOT Apostolul Pieilor Roşii Din cauza prigoanei dezlănţuită de biserica de stat, Hooker a fugit, în 1630, în Olanda, iar Elliot, în 1631, a plecat cu o corabie în America. Cronicile vechi arată că el a devenit pastorul primei biserici din Boston. În 1632, s-a mutat la biserica din Roxbury, Massachusetts. Pe când era pastor aici, Domnul i-a pus pe inimă starea indienilor, care nu ştiau nimic de mântuire. El s-a împrietenit cu ei şi a învăţat limba lor. S-a dus în orăşelul lor Newton şi a predicat Evanghelia indienilor, fără traducător. Din 1646, el şi-a devotat jumătate din timpul său lucrării misionare între indienii din Nonantum. Deşi era om cu o pregătire aleasă, nu a considerat umilire să meargă în colibele indienilor, să le spună despre dragostea lui Dumnezeu. Cuvântul vestit a adus roadă, un număr frumos de indieni fiind convertit. Ei au părăsit viaţa de beţii şi stricăciune în care erau cufundaţi şi prin Duhul Sfânt au devenit oameni noi cu o viaţă frumoasă, curată şi paşnică. Nimeni nu credea că indienii se vor pocăi, dar Elliot ştia că Dumnezeu poate face minunea aceasta şi a văzut-o realizată. Aceasta i-a dat un nou imbold săşi intensifice lucrarea cu indienii şi numărul convertiţilor creştea mereu.