ECOURI PROFETICE (VII): Vlăstarul lui Isai şi speranţa lui Isaia

Isaia 11:1-16

Introducere

• Legătura cu sfârşitul mesajului precedent: anunţarea rămăşiţei credincioase (Isa. 6:13b)
• Asocierea progresivă a rămăşiţei cu o anumită persoană, începând cu cap. 7: Emanuel (7:1), lumina lui Israel şi a neamurilor (9:1-2), Copilul cu chip de Dumnezeu (9:6)
• Reluarea ideii de rămăşiţă în cap. 11, cu numele de „Odraslă” şi „Vlăstar”. Cel de Vlăstar apare de două ori (v. 1 şi v. 10), la începutul celor două secţiuni ale capitolului. De aici şi titlul mesajului.

1. Identitatea Vlăstarului (v. 1)
   1. Numele: „Netzer” (ebraică), o aluzie profetică la locul în care avea să crească (Mt. 2:23)
   2. Originea:
      1. „din tulpină” adică după ce ramurile au fost tăiate (nimicirea/judecarea ţării şi deportarea lor iminentă)
      2. „din rădăcini” – nimic nu pare să mai fi rămas (la suprafaţă)
   3. Fragilitatea şi obscuritatea:
      1. Atât „odraslă” cât şi „vlăstar” desemnează ceva fragil, în contrast cu crengile falnice din 10:33-34
      2. Din Isai: familie modestă şi obscură (1 Sam. 18:18)
   4. Împlinirea
      1. Dispariţia aproape totală a lui Israel şi Iuda în decursul secolelor următoare (deportarea printre neamuri şi diluarea credinţei)
      2. Păstrarea unei minorităţi firave credincioase – Maria fiind un bun exemplu (curată, firavă, modestă, obscură), aleasă pentru a da naştere Vlăstarului lui Isai şi speranţa lui Isaia. El avea să fie în mod suprem Vlăstarul firav dar credincios, înăbuşit de ramurile falnice (liderii lui Israel), dar victorios
      3. Prin El se naşte noul Israel, care avea să împânzească lumea – credincioşii fiind de acum „în El” (în noul Vlăstar). Istoria noului Israel avea să fie, global vorbind, istoria unei minorităţi fragile, adesea obscure, dar biruitoare
2. Caracteristicile Vlăstarului (v. 2-9)
   1. Plinătatea Duhului lui Dumnezeu (v. 2)
      1. Afirmată încă de la botez (porumbelul) şi predica din Nazaret (Lc. 4:18)
      2. Redobândirea a ceea ce s-a pierdut prin păcat – de ex. înainte de potop (Gen. 6.3)
   2. Frica de Dumnezeu (v. 2b-3)
      1. Dimensiunea verticală: deşi era Fiul lui Dumnezeu, El nu a considerat „ca un lucru de apucat” să profite de acest statut. Intimitatea nu înseamnă lipsă de respect! Importanţa acestui echilibru pentru noi.
      2. Dimensiunea orizontală: frica sa de Dumnezeu se traduce în relaţii interumane altruiste şi iubitoare. Evităm răul nu de frica oamenilor ci de frica lui Dumnezeu. Valoarea şi nevoia fricii de Dumnezeu astăzi.
   3. Neprihănirea (v. 5)
      1. „Brâul” este asociat cu mijlocul: Neprihănirea era esenţa celui credincios, nu ceva periferic, auxiliar, de exterior. Altfel suntem ca pomul de Crăciun: roade frumoase, dar artificiale
      2. „Brâul” mai este asociat cu puterea: Forţa/impactul credinciosului nu constă în duritate, vorbe aspre, pârghii de putere, relaţii, etc. ci în neprihănirea/integritatea Sa
      3. Pilat şi sutaşul au constatat şi afirmat neprihănirea lui Hristos. Şi cei din jurul nostru constată şi afirmă ceea ce văd.
3. Lucrarea Vlăstarului (v. 10-16)
   1. Pacea supranaturală – „care întrece orice pricepere” (v. 6-7): realizată în istorie între evrei şi neamuri, stăpâni şi sclavi, victime şi torţionari, criminali şi familiile celor ucişi (vezi mărturia lui Glenn şi Dianne Collard)
   2. Siguranţa în ciuda împrejurărilor (v. 8-9): nu neapărat absenţa pericolelor ci învingerea fricii faţă de ele. Sentimentul unui copilaş în prezenţa părinţilor.
   3. Unitatea în jurul Său (v. 10) – în ciuda numeroaselor diferenţe
      
      „Hristos în jurul Său ne-adună…”
   4. Salvarea reeditată: al doilea Exod (v. 11-16)
      1. Salvarea din teritorii inamice sau străine (v. 11, 14-16)
      2. Salvarea altora în trecut este garanţia că poate să salveze şi astăzi – indiferent pe ce teritoriu te găseşti: El poate crea drum prin mare pentru mântuirea ta!

Încheiere

• Vlăstarul lui Isai a fost speranţa lui Isaia. El a fost şi este speranţa multora. Poate fi şi speranţa ta!