ECOURI PROFETICE (VI): Omul care luptă pentru binele ţării sale

Isaia 6: 1-13

Introducere: ziua naţională a României

I. Un om ridicat de Dumnezeu în mod providenţial
a. Contextul lui Isaia
i. Contextul imediat (v. 1a): aprox. 740î.H., moartea lui Ozia (cf. 2 Cr. 26), cunoscut şi ca Azaria (2 Împ. 15:1-7). Sfârşitul unei perioade lungi (52 ani) de prosperitate (2 Cr. 26)
ii. Contextul lărgit: ascensiunea Asiriei sub Tiglat Pileser
b. Contextul nostru
i. Situaţia ţării
ii. Nevoia de voci profetice şi de oameni care să facă ceva pentru binele ţării
II. Un om care L-a întâlnit pe Dumnezeu
a. În suveranitatea Sa (v. 1a): „scaun de domnie foarte înalt” – El înalţă/coboară popoarele
b. În gloria Sa (v. 1b-2): ca să nu mai fie sedus de gloria lumii
c. În sfinţenia Sa (v. 3-4), contrastată cu păcatele poporului
i. Pe orizontală: relaţii interumane păcătoase
ii. Pe verticală: idolatria

III. Un om care a înţeles chemarea lui Dumnezeu (v. 8)
a. Şi-a înţeles nevrednicia (v. 5)
b. A fost însă pregătit de Dumnezeu (v. 6-7)
c. A înţeles nevoia de implicare (v. 8)

IV. Un om care a înţeles impactul ce îl poate avea
a. Lipsa de impact asupra multora (v. 9-10), inclusiv efectele negative ale împietririi (v. 11-13a)
b. Impactul uimitor prin intermediul rămăşiţei (13b): „sămânţa”