Versete de aur: 1Timotei 1:15

1 Timotei 1:15 „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu”.

I. DESPRE CUVÂNT: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, ... ”

Noi, oamenii, prin faptul că am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu am fost înzestrați cu capacitatea de a comunica prin cuvânt. Vorbirea ne deosebește și ne așează deasupra tuturor făpturilor care populează această planetă minunată. Și ce utilă este în lumea relațiilor îndemânarea de a putea rosti cuvinte. Tocmai pentru aceasta am primit dimensiunea graiului, pentru ca Dumnezeu să poată să ni se reveleze și să poată comunica cu noi.

La început Dumnezeu a rostit un cuvânt de călăuzire omului. Șarpele a rostit și el un cuvânt, un cuvânt de îndoială. Omul a crezut minciuna șarpelui. Mai apoi Dumnezeu a rostit un al doilea cuvânt, un cuvânt de judecată. Odată cu izgonirea din Eden și înmulțirea oamenilor s-au înmulțit și cuvintele, doar că erau cuvinte spuse la întuneric.

După două mii de ani de tăcere un bărbat din Mesopotamia aude o voce. „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”, îi promite Dumnezeu lui Avram. (Geneza 12:3) Evreilor le-a fost încredințat mai întâi Cuvântul Legii lui Dumnezeu, Cuvinte care și ele au ajuns să fie întrebuințate greșit.

Apostolul Pavel amintește în 1Timotei de unii învățători care se țin de „basme și de înșiruiri de neamuri” (1:3 -4). Alții, în ignoranța lor, se dau drept specialiști în Legea lui Moise pe care vor s-o impună altora în timp ce ei nu o trăiesc. (1:6 -7).

Apostolul Domnului spune: „Noi știm că Legea (V. Testament) este bună dacă cineva o întrebuințează bine”.

ÎNTREBARE: „Cum trebuie întrebuințat V. Testament în general și Legea lui Moise în special?”

RĂSPUNS: „Potrivit cu Evanghelia... ” (11). Asta înseamnă că V. Testament trebuie interpretat în lumina N. Testament care este revelația ultimă și superioară a lui Dumnezeu.

(DOUĂ EXTREME DE EVITAT ÎN CE PRIVEȘTE CUVÂNTUL: Vor fi unii a căror învățătură este plină de istorii biblice de tot felul; sau care vor apăsa tare pedala moralității; la modă sunt și temele sociologice și psihilogice. „Multă învățătură, puțină Evanghelie”, reproșa un bătrân unui predicator. Alții resping orice sursă de inspirație repetând mereu: „Doar Biblia, restul este gunoi!” Un frate înțelept, care iubea florile, mereu dădea exemplu îngrijirea lor. El spunea: dacă pui puțin gunoi la rădăcina plantelor le vei ajuta, dacă însă întreci măsura cu gunoiul le vei arde”. Este o învățătură aici: atât V. Testament cât și sursele extra biblice trebuie folosite cu încredere, într-o măsură ponderată, în sprijinirea Evanheliei Domnului nostru Isus Hristos, singura care mântuiește.)

II. DESPRE HRISTOS ISUS: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, ... ”

În ce constă Evanghelia; acest cuvânt vrednic de primit? ...

La împlinirea vremii hotărâte, după promisiunea făcută lui Avram, Dumnezeu trimite în lume pe Fiul Său, ca să-i salveze pe oamenii păcătoși. Hristos Isus este Cuvântul prin care și pentru care au fost create toate lucrurile, Cuvânt care s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr (Ioan 1:14)

Cuvântul „Hristos” scoate în evidență divinitatea lui Isus // Cuvântul „Isus” subliniază umanitatea lui Isus din Nazaret. Cel ce a venit din cer a fost, este, mai întâi Dumnezeu și apoi om. În egală măsura amândouă.

ILUSTRAȚIE: Disputa dintre Nicolae de Mira și Arie din Alexandria la Conciliul de la Niceea din 325 a condus la următoarea formulare:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul.
Făcătorul cerului și al pământului,
văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Care pentru noi oamenii
Și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt
Și din Maria Fecioara
Și S-a făcut om.

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a suit la ceruri
Și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă,
să judece viii și morții,
A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

„Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”

Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ să facă o plimbare, așa cum face Satan (vezi cartea lui Iov), nici pentru a avea un personaj remarcabil în istorie, și nici să îmbunătățească mesajul religios (să crească Karma celor spirituali). El a venit cu o misiune specială, să mântuiască, să salveze, pe oamenii păcătoși.

SĂ SALVEZE, vei întreba? ... De ce să ne salveze? ... Noi o ducem bine, vor spune cei mai mulți din generația noastră... .

Biblia spune că „lumea întreagă zace în cel rău”, „nu este nici un om neprihănit”, „plata păcatului este moartea”, și, „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării”.

Dar acolo unde păcatul aduce condamnare întervine harul lui Dumnezeu: Romani 6:23 „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viață veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. ” 1Timotei 2:5 -6^a„Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; ”

III. DESPRE „EU”: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu”

Unul din obstacolele în calea mântuirii este faptul că oamenii au o părere prea bună despre ei înșiși. Apostolul Pavel poate servi ca studiu de caz.

Apostolul se consideră pe sine „cel dintâi” dintre păcătoși. Cu siguranță că Saul din Tars, cum se numea Pavel înainte de convertire, nu a fost nici primul păcătos în ordine cronologică, nici omul cu cele mai multe și mari păcate.

Cu expresia „cel dintâi” el dă glas unei conștientizări interioare cu privire la starea sa personală de păcat. La 1Corinteni 15 se numește pe sine „stârpitură”, iar în Efeseni 3:8 se declară „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții”.

Vedeți dumneavoastră, este un fapt, oamenii cei mai evlavioși sunt cei mai conștienți de propria păcătoșenie.

Până omul nu conștientizează starea lui de boală, nu poate fi vindecat. Acesta este primul pas. Deaceea spune Domnul despre lucrarea Duhului Sfânt că în primul rând „va dovedi lumea vinovată”.

Acela, și doar acela, care ajunge să-și înțeleagă starea pierdută și vine la Hristos este salvat, este mântuit. Aceasta este Evanghelia, acesta este Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu vrednic de primit.

Apostolul Pavel atunci când rostește: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoși” se pare că citează un cuvânt popular în biserici, cuvânt care se pare că provenea chiar din gura lui Hristos. Referințele biblice ne duc cu gândul la o întâmplare care a avut loc în casa unui vameș pe nume Levi. (Luca 5:27 -32) În împrejurarea aceasta Domnul spune: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoș i."

APLICAȚIE:

-ÎN CONTEXTUL INSPIRAT DE 1TIMOTEI 1, CU 15, VĂ INVIT SĂ NE APROPIEM DE DUMNEZEU CU INIMILE ZDROBITE, CONȘTIENTIZÂND STAREA NOASTRĂ DE PĂCĂTOȘENIE,

-DAR ÎN EGALĂ MĂSURĂ ȘI CU BUCURIA CREDINȚEI CĂ PRIN LOGOSUL DIVIN VENIT ÎN LUME AVEM IERTAREA DE PĂCATE ȘI SALVAREA VEȘNICĂ.

-IAR CEL CARE ÎNȚELEGE PERSONAL HARUL MARE ADUS DE EVANGHELIE ÎN VIAȚA LUI IZBUCNEȘTE, ASEMENI LUI PAVEL, ÎNTR-O DOXOLOGIE ADMIRATIVĂ LA ADRESA LUI DUMNEZEU:

„A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor! Amin”. (1Timotei 1:17)