Trei lucruri fără de care nu se poate – Evrei 9:22b; 11:6a; 12:14b

„... fără vărsare de sânge nu există iertare... fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu... fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.” (Evrei 9:22b; 11:6^a; 12:14b)

Un suflet fiind chestionat cu privire la ostilitatea față de biserica locală din care făcea parte și la rarele ocazii în care participa la serviciile divine, a exclamt la un moment dat: „Ce, fără biserică nu poți fi mântuit?” Vedeți, sunt lucruri în viață fără de care se poate, sunt însă și lucruri de care nu ne putem dispensa. În Epistola către Evrei din Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos sunt amintite trei lucruri fără de care nu se poate. Să le luăm pe rând.

1. NU POȚI FI IERTAT DE DUMNEZEU FĂRĂ VĂRSARE DE SÂNGE. Iertarea divină ține de domeniul justiției. Acum, îmi imaginez că am păcătuit, cum mi se întâmplă adesea, și sunt dus înaitea judecătorului care nu este nimeni altul decât Dumnezeu. Procurorul mă acuză cu zel, avocatul mă apără fără convingere, și în final judecătorul spune: „Cutărică, ești vinovat, dar pentru că ai ochii albaștri te iert, ești liber”. Ce fel de judecător ar fi cel ce face așa ceva? Mulți gândesc ceva de felul acesta: „Dacă Dumnezeu este bun cu adevărat de ce nu ne iartă pur și simplu, fără nici o pretenție”. Vedeți, dacă Dumnezeu ne-ar ierta păcatele fără nici o justiție atunci ar fi nedrept, și-ar călca propria natură care cere pedepsirea cu moartea a călcărilor de lege (Romani 6:23a). Dumnezeu este sfânt și drept, și El trebuie să pedepsească răul oriunde ar apărea. Dar în același timp Dumnezeu este bun, bunătatea Lui cere iertare pentru sufletul care a păcătuit. Întreb: cum pot fi conciliate cele două naturi divine; dreptatea și iubirea! Dumnezeu a inventat Crucea de la Golgota. Acolo El a luat asupra Sa vinovăția noastră și ne dă în schimb iertarea Sa. Jertfa Fiului lui Dumnezeu este nu numai mijlocul prin care noi păcătoșii suntem conciliați cu Sfântul Dumnezeu, la Cruce sunt împăcate în mod desăvârșit dreptatea și iubirea divină. Nu putem fi iertați fără jertfa Domnului Isus. (Romani 3:25-26)

2. NU POȚI FI PLĂCUT LUI DUMNEZEU FĂRĂ CREDINȚĂ. Să pornim prin a răspunde la întrebarea: Ce este credința? Credința este o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Credința în Dumnezeu este încredințarea deplină că El există și îmi este binevoitor, în ciuda faptului că nu-L văd. Acum, bănuiesc că este logică afirmația aceasta pentru fiecare. Pe pildă, aș fi foarte deranjat dacă soția mea nu ar avea o minimă încredere în mine. Mi-ar displace o parteneră de viață care m-ar bănui mereu de lucruri rele. La fel, probabil că și soției mele i-ar displace ca soțul ei să fie neîncrezător cu privire la faptele sale. Este un exemplu din multele care pot fi date. Ne putem imagina cum se simte Dumnezeu când în relația cu El noi mereu ne îndoim de puterea Lui sau de bunele Lui intenții față de noi. Prin urmare, nu poți fi plăcut lui Dumnezeu fără credință, fără încrederea că El există și răsplătește pe cei ce-L caută. Când soția mea se încrede în mine mă bucură, tot la fel, când hotărâm să ne încredem în Dumnezeu El este onorat.

3. NU POȚI VEDEA PE DUMNEZEU FĂRĂ SFINȚENIE. Iarăși încep cu un raționamet omenesc. Îmi imaginez că dintr-un motiv sau altul, la o dată anume, sunt invitat de șeful statul la palatul prezidențial. Bineânțeles că în momentul primirii invitației sunt uluit, apoi pe măsură ce se apropie data întâlnirii mă pregătesc temeinic, iar în ziua hotărâtă sunt plin de emoție. -„Normal„, îmi veți spune, „te întâlnești cu cel am puternic om din țară și nu o poți face oricum!” Întreb atunci: -„Cum am putea întâlni cea mai puternică Persoană din univers, Persoană care le-a creat pe toate și le ține în mână Sa pe absolut toate?” Este clar că trebuie să fi îmbrăcat corespunzător și să ai o atitudine pe măsură. Cu privire la sfințenie, Noul Testament are două abordări care se completează una pe alta. Mai întâi este sfințenia primită în dar prin credința în Jertfa Domnului Isus. Această sfințenie este mai degrabă una pozițională, de natură juridică, prin care suntem văzuți desăvârșiți. Apoi, există sfințenia urmărită, sfințenia concretă care nu atinge desăvârșirea decât în veșnicie. Acest al doilea aspect al sfințeniei este un proces zilnic lucrat de Duhul Sfânt în viața celui ce vrea să-L vadă într-un final pe Dumnezeu. Nu se poate la Dumnezeu murdar.

În viață sunt lucruri fără de care se poate și lucruri esențiale fără de care nu merge. La fel stau lucrurile pe Calea Domnului. Sunt lucruri fără de care nu poți exista și supraviețui pe Calea mântuirii: nu se poate fără pocăință, fără mărturia botezului, fără învățătura apostolilor, fără legătura frățească, fără frângerea pâinii, fără rugăciune. (Marcu 16:16; Faptele Apostolilor 2:24) Deasemeni, Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos învață că nu se poate sta înaintea lui Dumnezeu fără iertare, fără credință, fără sfințenie. Pentru cel credincios(ă) toate acestea nu sunt lucruri împovărătoare, ci sunt mijloace binecuvântate de salvare și desăvârșire.