"Lectia 14. Justificarea"

Categorie:  Schite de predici scrise
 

INTRODUCERE

1. Beneficiile harului ispăşitor se extind de la graţiere la mântuirea eternă (glorificarea în Împărăţie)

2. Justificarea – actul, acţiunea prin care Dumnezeu acceptă ca drept pe păcătosul care vine la El cu pocăinţă şi credinţă în Hristos

I. NECESITATEA ŞI ROLUL JUSTIFICĂRII

A. Imagini ale Vechiului Testament (rolul Legii)

1. Legea divină identifica  păcatul (Romani 7:12-13). Tot ea cerea condamnarea vinovatului şi justificarea celui drept (Deuteronom 25:1; Proverbe 17:15; Romani 3:12)

2. Legea arăta modalitatea de iertare, dar nu a oferit iertarea totală, fiind numai îndrumătorul spre Hristos (Galateni 3:24-25). Vinovăţia trecea asupra animalului fără vină (cusur), punerea mâinilor făcea transferul (Luca 16:21; Evrei 6:2)

B. Realităţi ale Noului Testament (ispăşirea lui Hristos)

1. Imposibilitatea justificării (obţinerii statutului de neprihănire) prin om şi faptele Legii, datorită naturii adamice, Legea nu schimbă natura (Romani 10:1-4; Luca 16:15)

2. Singura posibilitate ca şi Dumnezeu şi omul să fie şi să rămână neprihăniţi (Romani 3:25-26)

II. ETAPELE ISPĂŞIRII

A. Graţierea (iertarea – imaginea unei curţi de judecată - Matei 18:25-27)

1. Terminologie: a ierta, a absolvi, a anula vina din punct de vedere legal:

                        a) ebraică - „nah-saw” – a ridica sentinţa (Mica 7:18; Exodul 32:32); „saw-iakh” – a ierta (Exodul 34:9; Psalmul 25:11)

                        b) greacă - „aphiemi” – a acoperii (Matei 6:12, 14; 18:21, 35);  „charizomani” – a acorda favoare, a salva (Efeseni 4:32; Coloseni 3:13)

2. Procedură:  provocarea şi dispoziţia lui Pilat / acceptul lui - Baraba (Luca 23:17-25):

                        a) întoarcerea (Isaia 55:6-7 – chemarea lui Dumnezeu în Vechiul Testament)

                        b) mărturisirea (1 Ioan 1:8-9; Matei 18:32 – răspunsul omului în Noul Testament)

B. Acordarea (impunerea - oferirea dreptăţii, neprihănirii)

1. Terminologie: a pune în socoteala cuiva - „logizomani” (apare de 11 ori în Romani 4)

2. Procedură:

            a) păcatul lui Adam a fost impus (imputat), a afectat întreaga natură umană (copiii lui Adam figurau cu debit lăsat în cărţi)

                        b) dreptatea lui Hristos ne este socotită (acordată). Dumnezeu ne tratează ca drepţi (1 Corinteni                        15:22; Filipeni 3:8-9; Romani 4:4-8; 8:33)

                        c) credinţa este calea primirii efectului sângelui ispăşitor prin lucrarea Duhului (Coloseni 1:21-23;  Romani 9:30; 10:9-10; 5:9; 1 Corinteni 6:11)

3. Efecte: schimbarea poziţiei-  omul justificat nu mai este un răufăcător eliberat ci o fiinţă cu demnitate desăvârşită (e anulat păcatul şi natura lui). Exemplu: Pavel, Onisim, Filimon - „tsaw-dak” – a face drept (Psalmul 143:2; Isaia 45:25); „diakaiow” – a face drept (Fapte 13:38-39; Romani 3:28)

ÎNCHEIERE

1. Hristos pe cruce – păcatul nostru; Hristos pe tron – dreptatea noastră (2 Corinteni 5:21)

2. Ferice de noi! (Psalmul 32:1-5; Tit 3:7; Apocalipsa 19:7-8)   

sursa: http://www.dragostepentruadevar.ro/