„Lăudați pe Domnul!...” Ps. 147

„Lăudați pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, și se cuvine să-L lăudăm... ” (Psalmul 147:1-20)

Ultimii psalmi din cei 150 așezați în Scriptura Vechiului Testament sunt cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu. A lăuda, înseamnă a exprima în cuvinte prețuirea față de cineva sau ceva. Dacă este cineva undeva care este îndreptățit să primească elogii, atunci acest cineva este cu siguranță Domnul Dumnezeu. Psalmistul, în introducerea psalmului 147, spune: „este frumos... este plăcut... se cuvine să-L lăudăm pe Dumnezeu, pe Dumnezeul nostru”. După ce face această introducere în care psalmistul ne provoacă să-L lăudăm pe Domnul, ne pune înainte și câteva motive binecuvântate.

A. Domnul Dumnezeu este Acela care RESTAUREAZĂ: „Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel; tămăduiește pe cei cu inima zdrobită, și le leagă rănile”. McDonald spune vizavi de această afirmație: „Faptul că o națiune sau un individ a eșuat nu înseamnă că Dumnezeu a terminat cu ei. În lucrarea Sa minunată de restaurare, El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”.

Psalmistul duce gândul mai apoi în cosmos: „El socotește numărul stelelor, și le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru și puternic în tăria Lui, priceperea Lui este fără margini”. Citiți în Vechiul Testament și veți găsi că în veacurile în care a fost scris acest psalm Dumnezeul lui Israel era cel mai adesea numit ”Dumnezeul cerurilor”. Aceasta voia să spună că El este deasupra relității, CONTROLEAZĂ întreg universul, arată o pricepere infinită. Din postura aceasta Domnul, în puterea și priceperea-I fără margini, sprijinește pe cei nenorociți și doboară pe cei răi la pământ.

B. După cuvintele de mai sus, psalmistul, cu vorbe asemănătoare, începe un al doilea pasaj în poemul său: „Cântați Domnului cu mulțumire, lăudați pe Dumnezeul nostru cu arfa!” Cineva spunea pe drept cuvânt: „Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, nu am mai avea timp să ne plângem de lipsuri”. Omul lui Dumnezeu enumeră aici câteva din motivele pentru care ar trebui să-I cântăm cu mulțumire Domnului: „EL acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pentru pământ, și FACE să răsară iarba pe munți. El dă hrană vitelor, și puilor cerbului când strigă”. McDonald notează din nou: „Să intonăm melodii armonioase pentru ploaia binefăcătoare pământului însetat. Să-L lăudăm pentru covorul de iarbă ce acoperă văile și munții. Câte note nu s-ar putea scrie... Deși este atât de mare, EL ÎNGRIJEȘTE ca animalele sălbatice să nu rămână flămânde și răspunde la strigătul puilor de cerb ce-și cer hrana”.

Apoi întâlnim o remarcă interesantă în textul psalmului: „Nu de puterea calului Se bucură El, nu-și găsește plăcerea în picioarele omului. Domnul IUBEȘTE pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui”. Deși Dumnezeu este atent cu nevoile întregii creații, iubirea o are pentru oamenii care se tem de El și își pun speranța în îndurarea Lui. Nu caii falnici sau atleții iuți îl impresionează pe Domnul, ci omul care-L adoră.

C. De la versetul al doisprăzecelea începe o a treia secțiune: „Lăudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!” După această nouă chemare sunt prezentate și câteva motive pentru care poporul Domnului este îndatorat. SIGURANȚĂ - „Căci El întărește zăvoarele porților, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău; El dă pace ținutului tău”. PROSPERITATE - „și te satură cu cel mai bun grâu”. Se întâmplă aceasta pentru că Dumnezeu controlează natura (15-18). ILUMINARE - „El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile și poruncile Sale. El n-a lucrat așa cu toate neamurile, și ele nu cunosc poruncile Lui”. Israel era îndatorat pentru faptul că în vechime, doar ei au primit Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, cu referire la evrei, spune: „Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, pentru faptul că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2). Cu adevărat, nici un alt popor în vechime nu a avut parte de o binecuvântare atât de mare din partea Domnului. Astăzi prin Evanghelie lumea întreagă are parte de iluminarea lui Dumnezeu. (1Timotei 3:15-16)

Prin urmare: „Lăudați pe Domnul!” Socotesc că și noi cei de dincoace de Hristos, dacă am prins ceva din măreția și suveranitatea Atotputernicului se cade să-L lăudăm. Dacă înțelegem cât suntem de îndatorați lui Dumnezeu, este frumos și plăcut să-L lăudăm și să-I cântăm cu mulțumire. Dacă înțelegem că siguranța și prosperitatea de fiecare zi o datorăm îngrijirii Celui Prea Înalt, dacă ne bucurăm de Cuvântul și mântuirea lui Dumnezeu, se cuvine să-L lăudăm.