Isus și Zacheu – Luca 19:1-10

„Isus a intrat în Ierihon... Zacheu, mai marele vameșilor, căuta să vadă care este Isus; ... ” (Luca 19:1-10)

IERIHONUL

Ierihonul era un oraș la răsărit de Ierusalim, centrul comercial important; desigur cu un birou vamal la fel de important. Ierihonul însă avea un renume prost, care își avea rădăcinile în istorie dar și în cotidian... Iată-L însă pe Isus acolo. Ierihonul este o imagine a lumii întregi, lume căzută în mâinile Celui rău, lume cufundată în întunericul păcatului. Dar iată că se împlinește profeția: „Poporul, care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiesc în țara umbrei morții răsare o lumină”. (Isaia 9:2) Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ într-o misiune de eliberare; să te salveze pe tine, să mă salveze pe mine, din starea de păcat în care ne aflăm.

ZACHEU

Zacheu era mai marele vameșilor. Omul acesta avea probabil un renume la fel de prost ca și Ierihonul, și asta pentru că lucra în slujba ocupantului roman. Pe de altă parte vameșii erau în general lacomi, nemiloși, corupți, ... așa cum este de fapt omenirea întregă. Biblia spune că: „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu”, și „plata păcatului este moartea”, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică prin Domnul Isus Hristos”. (Romani 3:23; 6:23) Fiul lui Dumnezeu s-a dus la cruce, El și-a vărsat sângele pentru păcatul meu și al tău, a fost îngropat și a treia zi a înviat. Chiar în momentele acestea dacă nu ai certitudinea mântuirii, poți să ai păcatele iertate și un început nou cu Dumnezeu, dacă te deschizi pentru Domnul, dacă hotărăști să te încrezi în El ca Domn și Mântuitor personal.

SETEA

Lucrul interesant, Zacheu vameșul, dorea să-L vadă pe Isus. Oare, ce l-a îndemnat la acest gest? Curiozitatea? Entuziasmul mulțimii? Mustrările de conștiință? O sete interioară? ... Este știut că în fiecare din noi este o sete după Dumnezeu, de cele mai multe ori nedefinită și nedeclarată. De ce au apărut religiile? De ce zidesc oamenii temple? De ce ne rugăm uneori? De ce... Zacheu avea buzunarele pline, sufletul era însă gol. Sufletul nu-l poți ferici decât temporar cu bani, cu mâncare și băutură, cu distrații păcătoase, cu religie. Dimpotrivă, toate acestea crează cu timpul un gol lăuntric și mai mare. De ce? Sfântul Augustin spunea: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna într-u Tine”. Dacă ai o neliniște interioară, Isus este soluția. El a fost trimis de Dumnezeu pentru a le veni în ajutor celor trudiți și împovărați. (Matei 11:28)

PIEDICI

Zacheu vrea să-L cunoască pe Domnul Isus, dar erau obstacole. Mulțimea și faptul că era mic de statură îl împiedicau măcar să-L vadă. Întotdeauna apar piedici când e să vină oamenii la Dumnezeu! Mulțimea din jur, statura personală, dragostea de lume, o învățătură greșită, complexele și prejudecățile de tot felul, ... Care sunt obstacolele care te împiedică să vi la Isus? Care sunt problemele de nu poți dezvolta o relație consistentă cu Fiul lui Dumnezeu? ... Păcatul este obstacolul comun care îi separă pe oameni de Dumnezeu. Păcatul trebuie îndepărtat, iar singurul mod de a o face este pocăința față de Dumnezeu și credința în sângele Domnului Isus vărsat la Golgota.

ISUS HRISTOS

Zacheu a alergat înaintea mulțimii și s-a cățărat într-un dud. (Atunci când vrei poți, spune o vorbă!) Și, surpriză! Domnul ajunge în dreptul lui Zacheu, își ridică ochii în sus spre acesta, și-i zice: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Este scris că Zacheu a răspuns pozitiv; „s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie”. Cu siguranță că Zacheu știa că este un păcătos, cu siguranță că Zacheu auzise și despre Isus și purtarea lui sfântă, de aceea surpriza lui a fost și mai mare să-L audă rostindu-i numele, adresândui-se, dorind ca Acesta să intre la el. Fiecare ființă umană este importantă pentru Dumnezeu, El și-a dat Fiul pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață, viață veșnică. (Ioan 3:16)

POCĂINȚA

Oamenii religioși care au asistat la această scenă au cârtit, dar Zacheu a stat înaintea Domnul: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Omul în general este o ființă posesivă, care se desparte greu de ale lui. Vine vremea însă că va trebui să stăm înaintea Domnului fiecare, atunci am da cu bucurie totul numai să primim binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru prea mulți însă Ziua acea va veni prea târziu. Zacheu este un caz fericit, pocănța lui vine la timp. El cunoaștea ceea ce Ierusalimul nu cunoștea, cunoaștea vremea cercetării sale. Astăzi prin Evanghelie Domnul cercetează lumea întreagă, cu toate acestea prea pușin se întorc la Dumnezeu. Eu? ... Tu? ...

SCHIMBAREA

Ca răspuns la credința însoțită de pocăința a lui Zacheu Domnul rostește un cuvânt de mântuirea asupra lui Zacheu și asupra casei lui „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam”. Ce har! Dintr-un copil al Romei, un fiu al lui Avraam; dintr-un copil al mâniei, un fiu al lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate să-l facă pînă astăzi doar harul Domnului nostru Isus Hristos: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut”.

Mărturisesc! A fost un timp și în viața mea în care Domnul Isus a trecut pe ulița mea. A bătut la ușa inimii mele și i-am deschis. Viața mea s-a schimbat în bine din momentul acela. Suflete, ai avut un așa moment? Dacă da, dă slavă lui Dumnezeu și urmeză-L cu dedicare. Dacă nu, deschide ușa sufletului tău pentru mântuire. Dumnezeu ne iubește și pentru că ne iubește L-a trimis pe Fiul Său în lumea noastră, pe ulițele noastre, în casele noastre. Slavă Lui!