Isus, apa vieții – Ioan 7:37-39

„În ziua de pe urmă, care este ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiincă Isus nu fusese încă proslăvit.” (Io. 7:37-39)

A. Suntem la Praznicul Corturilor. Cu ocazia acestei sărbători iudeii aveau obiceiul de a lua apă din Scăldătoarea Siloamului pentru a o așeza într-un lighian lângă altar. Lucrul acesta trebuia să amintească faptul că strămoșii lor în călătoria prin pustie au băut la un momendat apă din stâncă. În ultima zi a acestei sărbători de opt zile, Domnul Isus a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea”.

-Observați mai întâi caracterul democratic (dacă) al lucrării lui Dumnezeu cu oamenii.

-Apoi, invitația este universală (însetează cineva), adresată tuturor celor care au o sete spirituală.

-Deasemeni, Domnul cheamă la Sine (să vină la Mine), El a fost de fapt Stânca din care au băut evreii apă în pustie. (1Corinteni 10:4)

-Și în fine, sugestia de a bea este un îndemn de a-L însuși pe Hristos în mod personal.

Analogii de felul acesta găsim nenumărate în Noul Testament (Exemplu: „mâncați trupul Meu”, sau „îmbrăcați-vă cu Hristos”), toate cu sensul de a-L introduce pe Domnul Isus în viețile noastre.

B. Cel care vine la Hristos, cel care bea din El, cel care crede în Fiul lui Dumnezeu, nu numai că-i va fi potolită setea spirituală, dar va ajunge el însuși o sursă de binecuvântare pentru alții. „Din inima lui vor curge râuri”, vrea să spună că din lăuntrul persoanei care L-a primit pe Domnul se vor revărsa râuri de binecuvântare spre alții.

„Apă vie”, face referire la Duhul Sfânt. Comentariul „Temple„ subliniază: „Nu se poate ca cineva în care locuiește Duhul Sfânt să-L păstreze numai pentru el. Acolo unde este prezent Duhul, El se revarsă, iar dacă nu există această revărsare, înseamnă că Duhul nu este prezent acolo”.

O observație suplimentară: asocierea dintre Domnul Isus, credință și Duhul Sfânt este demnă de luat în seamă. Unii învață că Duhul vine în viața omului după credință și convertire, ori aici Domnul ne spune clar că toți cei care cred cu adevărat în El primesc Duhul, fără nici o condiționare. La data când rostește Domnul această invitație, Duhul Sfânt nu își începuse lucrarea în lume. Abia după răstignirea, învierea și proslăvirea Fiul lui Dumnezeu, Duhul se coboară și Își începe dispensația. Începând de la Rusalii, toți cei care vin la Hristos prin credință și beau din El, primesc prezența Duhului Sânt în ei, prezență care se preface într-un izvor de apă care țâșnește în viață veșnică. (Ioan 4:14)

C. Evanghelia ne spune că cei care L-au auzit pe Domnul spunând aceste cuvinte mari au fost împărțiți. Unii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Alții întrebau: „Cum, din Galileia are să vină Hristosul?” Scriptura notează: „S-a făcut dezbinare în norod din pricina Lui. Unii din ei voiau să-L prindă”. Așa a fost atunci. Cum este acum?

Dumenzeu este același ieri, azi și în veci, iar promisiunea lui de a potoli setea noastră spirituală este la fel de valabilă. Ai venit la Hristos, l-ai luat pentru tine, crezi în cuvântul Lui? În fiecare dintre noi există o sete după fericire și mântuire. Unde căutăm să o potolim? Hristos spune: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea”.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea în privința aceasta: „Chiar harul, cu toate că e har, mântuiește numai pe cei ce voiesc, iar nu pe cei ce nu voiesc. Dumnezeu se milostivește de noi, dar spune: „Fă și tu ceva: primește mila Mea!”