Invataturi de la Orbul Bartimeu. Part. 2.

Considerand ca desi era orb era si destul de intelept pentru al putea lua din nou ca exemplu in cateva aspecte foarte importante.

Multi din acea vreme il, cunosteau, era acolo demult, facea parte din peisaj.

In primul rand as vrea sa privim spre acest cersetor orb in momentul in care doar ca aude de existenta Donmului Isus. Fara a ezita vreo clipa, acesta isi inalta glasul spre Fiul Lui Dumnezeu, cerand ajutorul acestuia. E destul de trist cand pentru noi sa ne raportam la acest om ca si la un exemplu de credinta, dar daca trebuie o vom face. Invatam de la fiul lui Timeu, Bartimeu, ca orice lucru este cu putinta celui ce crede, a celui ce crede in Fiul Lui Dumnezeu si in puterea Lui nemarginita.

Sfanta Scriptura, in Evanghelia dupa Marcu cap. 16 cu vers. 17, ne vorbeste despre cateva semne distincte regasite doar in dreptul celor ce cred. Semne care se regasesc din ce in ce mai rar in adunarile noastre.

In mod sigur, traim vremea in care credinta celor mai multi dintre noi este doar una declarativa si lucrul acesta este foarte dureros. Am devenit crestini de mana a doua, duminica sau in restul zilelor cu program evanghelic suntem crestini convinsi, dar in restul zilelor... vorbim urat, barfim, mintim, furam...

Alegam dupa aceea la proroci ca sa ne spuna daca margem bine pe cale sau nu, sau sa descoperim voia Lui Dumnezeu pentru noi... Am devenit crestini de scurtatura, sa nu mai trecem pe la cruce, nici pe la stragarul de la cina, ne ducem direct la Rusalii...

Doamne, lumineaza-ne mintile si inimile!

In al doilea rand, Bartimeu nu se lasa cu una cu doua in rugaciunea indreptata catre Domnul Isus, si asta se numeste staruinta in rugaciune. Avea cel putin doua motive pentru care putea sa taca, sa nu mai cheme Numele Domnului.

Prima piedica in rugaciunea lui era multimea celor ce ii cereau sa taca, sa se opresaca, iar a doua piedica era locul in care era asezat in fiecare zi, si anume " langa drum ".

Mi-a atras atentia aceasta descriere, langa drum. Despre samanta cazuta langa drum stim ca a fost sortita esecului, pierzarii. Pasarile s-au napustit asupra ei de cum a atins pamantul.

Langa drum era locul celor fara nici o speranta, locul celor condamnati la mila altora, locul celor fara bucurie si a celor ce trebuie sa astepte fiecare zi cu frica pentru ca pasarile rapitoare vor fi acolo la prima ora.

... si cu toate acestea, orbul staruie in rugaciunea lui...