În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși

Categorie: schite de predici

Una dintre trăsăturile de caracter ale Domnului Isus, pe care suntem chemați să o avem și noi, este smerenia. Aceasta implică o atitudine umilă și supusă. Nu este însă suficient doar să fim smeriți, ci trebuie să fim la fel de smeriți cum a fost Domnul Isus. (Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima. Matei 11:29; Până vom ajunge toți… la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. Efeseni 4:13)

Scriptura ne arată că Domnul Isus a fost atât de smerit, în cât judecata I-a fost luată. (În smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Fapte 8:33) El S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:8)

Domnul Isus nu a făcut nimic de la El însuși, ci a dat dovadă de o supunere absolută față de Tatăl ceresc. (Isus a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. Ioan 5:19)

Astăzi, pentru cei mai mulți dintre noi, smerenia este o trăsătură care este adesea trecută cu vederea sau considerată o slăbiciune. Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că pentru a învăța calea Sa, este necesar ca noi să fim smeriți. (El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa. Psalmi 25:9)

sursa: https://cuvantcurat.ro