Despre plictiseala

Despre plictiseală
1 Ioan 2:15-17

Lumea este plictisitoaaaaaare! Era titlul unui e-mail pe care l-am primit nu demult. Cum să te plictiseşti de lume, m-am gândit? Este oare posibil să îţi pierzi atât de mult interesul şi entuziasmul pentru ceea ce are lumea de oferit? Oare dintr-o ofertă atât de bogată, să ajungi să nu te mai tenteze nimic? Mă gândesc că o astfel de persoană ori este plictisită de viaţă în general, căzută în apatie, ori a găsit o sursă de motivaţie, entuziasm şi vitalitate mult superioară.

1. În general, oamenii se plictisesc foarte repede, de aceea lumea este mereu în căutarea de nou.

a. Plictiseala cea mai mare o vedem în ceea ce ţine de show-biz, de entertainment, de distracţie. Nicăieri altundeva „satisfacţia” oferită nu este mai perisabilă, nu durează mai puţin. De câte ori te-ai uitat la filmul preferat? Cât timp eşti în stare să asculţi o anumită piesă? Câte secunde te uiţi la TV înainte de a schimba canalul?

b. Show-biz-ul este mereu în căutare de nou, pentru că ei ştiu că odată consumat produsul, senzaţia de satisfacţie se evaporă foarte repede.

c. Cât de repede se schimbă moda şi nu ne mai place ceea ce purtăm! Şi după ce ai plătit o groază de bani pe un gadget super tare, te plictiseşti

2. Domeniul unde ne plictisim cel mai repede: emoţiile, sentimentele.

Caruselul emoţiilor şi senzaţiilor. Ex. cu trenuleţul de mare viteză. La prima tură, te ţii de bară şi urli până îţi pierzi vocea, la a doua eşti mai relaxat, la a treia ţii mâinile sus şi râzi de cei care se dau pentru prima oară, la a patra caşti. Ţi se oferă o senzaţie. Nu ai mai simţit-o, râzi la o comedie tare, plângi la o dramă, eşti în suspans la un joc sau când te uiţi la un meci, ţi-e frică la un horror. Pentru a nu te plictisi, următorul horror trebuie să te facă să îţi fie şi mai frică, meciul trebuie să fie şi mai dramatic, etc.

Lumea este plictisitoare? Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât înclin să dau dreptate afirmaţiei.

3. Adunarea este plictisitoare?

Problema plictiselii este una acută şi în adunări. De aceea, urmând modelul show-biz-ului, multe adunări încearcă să menţină entuziasmul membrilor prin tot felul de programe distractive. Ex: sport, concerte, programe sociale, etc.

Care este cauza plictiselii într-o adunare?

1. Formalismul, rutina, anticiparea a ceea ce urmează. Formalismul apare atunci când se insistă pe ritual, pe program, pe liturghie. Ex: Programul clasic, rugăciune, şcoală duminicală, program cântări, predică. În vreme ce „ingredientele” întrunirii adunării ne sunt date (rugăciune, cântare, învăţătură din Scripturi), în aceste graniţe există atât de multă flexibilitate încât fiecare întrunire poate aduce ceva nou, poate fi plină de prospeţime

2. Nivel prea înalt al predicii. Pentru cei mai mulţi, partea de rugăciune şi cea de predică reprezintă riscul cel mai mare de plictiseală. Soluţia este ca fiecare să ne pregătim şi pentru una, şi pentru cealaltă. Trebuie să ne identificăm cu motivele rugăciunii, să simţim nevoile, să ne pese. Când se predică, trebuie să căutăm să ne concentrăm atenţia, să ne luptăm să nu fim distraşi, şi să credem că Dumnezeu are ceva să ne spună prin cel ce vorbeşte. Iar noi, toţi cei care vorbim, trebuie să ne asigurăm că vorbim pe înţelesul tuturor. „Meniul” învăţăturii trebuie să includă şi doctrină şi aplicaţii practice.

3. Oboseală (fizică, sufletească). Cu toţii ştim ce înseamnă munca multă, intensă, şi susţinută. Aceasta poate duce la oboseală fizică, dar şi psihică. Ne stoarce de energie, nu ne putem concentra şi slăbim spiritual. Care este soluţia? În primul rând, oboseala fizică se tratează cu repaus fizic. Trebuie să asigurăm corpului odihna de care are nevoie pentru a o lua mâine de la capăt. Oboseala sufletească ce vine pe fondul epuizării fizice apare de obicei datorită frustrărilor, a îndatoririlor pe care nu mai ai energia să le îndeplineşti. Acestea se cumulează, dau naştere la stres şi pot să pună stăpânire pe om. Afectează de asemenea şi relaţiile din familie şi relaţia cu Dumnezeu. Care este soluţia? Matei 6:34; Ps. 4:8; Ps. 139:18. Există lucruri pe care, neputând să le schimbăm, trebuie să le acceptăm. Dumnezeu ne dă putere să o facem. Şi chiar în mijlocul acestor circumstanţe, El ne poate da pace, linişte, odihnă şi o viaţă proaspătă.

4. Inactivitatea. Cei mai plictisiţi oameni sunt cei care nu au îndatoriri. Când nu ai nimic de făcut, te plictiseşti repede. Cine lucrează, cine are îndatoriri, ştie ce înseamnă expresia: „Nu am timp să mă plictisesc.” Există o satisfacţie pe care o ai când te achiţi de o responsabilitate care nu se compară cu nimic altceva. Şi pe plan spiritual este la fel: Efeseni 4:16. Faci parte dintr-un trup. Întreg trupul are nevoie de ceea ce Dumnezeu a pus în tine. Cu cât eşti un membru mai inactiv în trupul lui Cristos, cu atât te vei plictisi mai mult. Cu cât eşti mai activ, împlinindu-ţi lucrarea, cu atât vei fi mai puţin plictisit şi mai fericit!

Plictiseala este un pericol pe care trebuie să îl avem în vedere. Care este antidotul? Nu showul şi distracţia, ci o apropiere mai mare de Dumnezeu, atât în viaţa personală cât şi în familie şi în adunare. De Dumnezeu nu te poţi plictisi niciodată. El este sursa vieţii, a vieţii din belşug, a entuziasmului! Repară relaţia cu El, şi din inima ta vor curge râuri de apă vie, proaspătă, care îi va molipsi şi pe cei din jurul tău! Foloseşte darul pe care Dumnezeu ţi l-a dat! Lucrează cât mai mult pentru El şi vei fi cel mai satisfăcut om de pe pământ!