Despre înviere – Luca 24

„... Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile... ” (Luca 24)

Evanghelistul Luca ne spune că după înviere Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor oferindu-le dovezi fizice ale faptului că este în viață. Deasemeni, Domnul i-a condus în Scripturile Vechiului Testament arătându-le că ce s-a întâmplat cu El, patimile, moartea și învierea Sa, au fost prezise și trebuiau să se împlinească. (Ps. 22, Isaia 53, Ps. 16:10, Iona 1:17) Trebuiau să se întâmple toate acestea pentru ca mai apoi în Numele lui Isus să se vestească tuturor popoarelor pocăința și iertarea păcatelor. (Isaia 9; 35) Iar ei, ucenicii, cei care au fost martori la cele întâmplate cu Domnul, prin puterea Duhului Sfânt, trebuiau să prezinte lumii întregi istoria Lui. În felul acesta Fiul lui Dumnezeu le-a deschis mintea, căci mintea omului păcătos este incapabilă cu de la sine putere să pătrundă planul lui Dumnezeu.

Dacă privim cu atenție la modul cum încheie Luca Evanghelia sa, vom observa că întreg capitolul 24 este plin de deschideri.

1) În dimineața învierii, mormântul s-a deschis înaintea mironosițelor care s-au dus să ungă trupul lui Isus. (1-2) Mai apoi ucenicii au găsit și ei mormântul deschis. (12)

2) Apoi, în drum spre Emaus, lui Cleopa și tovatășului său, Domnul le-a deschis Scripturile. (25-27,32)

3) Mai apoi, la frângerea pâinii, li s-au deschis ochii, și au recunoscut pe Isus cel înviat. (31)

4) În urma acestei experiențe celor doi ucenici li s-au deschis și buzele. (35)

5) După înviere, pe când ucenicii erau adunați la un loc, Domnul Isus se înfățișează înaintea lor și le deschide mintea ca să înțeleagă Scripturile. (45)

6) Evanghelia se încheie prezentând cerurile deschise pentru a-L primi pe Domnul slavei. (50-51)

Astfel, Domnul deschide mormintele ferecate, El deschide mintea omului ignorant și limba omului fricos.

El deschide deasemeni și porțile Raiului. Evanghelia lui Luca începe cu scena templului deschis, unde oamenii evlavioși îL așteptau pe Mesia, și se încheie cu scena cerului deschis unde vor urca cei neprihăniți prin lucrarea mântuitoate a Fiului lui Dumnezeu. Unii au numit această scenă a cerului deschis punctul culminant al narațiunii hristice.

Deoarece fiecare dintre noi depindem 100% de harul lui Dumnezeu în înțelegerea Scripturii, în depunerea mărturie personale, în învingerea păcatului și a morții, în înălțarea la cer, ar fi indicat să repetăm în rugăciunle noastre cuvintele psalmiștilor:

-„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrările minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

-„Doamne, deschide-mi buzele, și gura mea va vesti lauda Ta” (Psalmul 51:15)