Cumpătarea – Tit 2:12

„... să trăim în veacul de acum cu cumpătare... ” (Tit 2.12)

Cuvântul Domnului chemă la cumpătare, la moderație, la o viață echilibrată: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânitatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos”. (Tit 2:11-13)

Cumpătarea este o temă centrală în Epistola Apostolului Pavel către Tit, poate și datorită faptului că Tit a fost însărcinat să slujească Biserica Domnului din Creta, iar cretanii erau cunoscuți ca fiind oameni mai puțini cumpătați. Așa se face că în această scrisoare este recomandată cumpătarea slujitorilor (1:7-8); bătrânilor (2:2); femeilor (2:5); tinerilor (2:6).

Un caracter frumos și plăcut are și această însușire a cumpătării. Spre cercetarea noastră haideți să enumărăm câteva din cele mai importante domenii în care ni se cere cumpătare.

CUMPĂTAREA LA MÂNCARE: Domnul Isus avertizează: „Luați seama la voi înșivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inima cu îmbuibări de mâncare și băutură”. (Luca 21:34) În societatea noastră prosperă, foarte ușor se poate ajunge la păcatul îmbuibării; foarte ușor poți schimba sintagma ”Mămânc ca să trăiesc”, în „Trăiesc ca să mănânc”.

CUMPĂTARE LA ÎMBRĂCĂMINTE: După Scriptură hainele purtate trebuie să fie specifice, curate, decente. Podoaba celui credincios nu trebuie să stea în ce pune pe el, ci în omul ascuns al inimii. (1Petru 3:3-6) Hainele au fost inventate ca să acopere, nu să descopere. (Genesa 3:9-10,21)

CUMPĂTARE ÎN VORBIRE: Despre vorbire se pot spune multe. Poate va fi suficient acum să amintesc ce spune Fiul lui Dumnezeu: „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”. (Matei 5:37)

CUMPĂTARE ÎN MUNCĂ: În lumea noastră căzută, munca a devenit o necesitate. Sfânta Scriptură încurajează munca și laudă pe oamenii harnici. (2Tesaloniceni 3:10; Proverbe 12:24,13:4) Însă munca peste măsură este vătămătoare și pentru trup și pentru suflet. Credinciosul trebuie să aibă înțelepciunea de a-și împărți în așa fel timpul încât să existe o proporție echilibrată între muncă și odihnă, între slujbă, familie și relația cu Dumnezeu.

CUMPĂTARE ÎN CHELTUIALĂ: O vorbă din bătrâni spune: „Omul înțelept nu se întinde mai mult decât îi permite pătura”. Aflu că 11 noiembrie este Ziua internațională a cumpărăturilor, pardon, a Shoppingului. Nu știu cine a avut ideea, însă veți fi poate de acord că Shoppingul a devenit o modă. Un risipitor s-a plâns lui Socrates că n-are bani. Filozoful i-a dat rezolvarea: „Împrumută-te de la tine, scăzând din cheltuiala zilnică”.

CUMPĂTARE ÎN CELE RELIGIOASE: Înțeleptul Solomon spune: „Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur”. (Eclesiastul 7:16) Iar Apostolul Pavel completează: „. . eu spun fiecăruia din voi, să nu aibă despre sine o părăre mai înaltă decât se cuvine... ” (Romani 12:3) Da, privim la cer, dar cu picioarele pe pământ!

CUMPĂTAREA ÎN PROVOCĂRI: Cel mai greu este să fi cumpătat atunci când ești provocat. Avem în istoria biblică o seamă de personaje care au reușit: Iosif, feciorul lui Iacov; Daniel și toarășii lui în captivitatea babiloniană; Recabiții de pe vremea lui Ieremia. Biblia spune: „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți”. (Proverbele 16:32)

Cumpătarea este o virtute aleasă și multe s-ar putea spune despre ea. Închei cu o vorbă a lui Moliere, cunoscut scriitor francez, care a spus. „Rațiunea desăvârșită evită orice exagerare și cere să trăim în cumpătare”. Aici rugăciunea: „Doamne, fă-mă o persoană cumpătată”, poate ajuta!