Cand biserica crede in inviere

Cind Biserica Crede in Inviere!

Luca 24:13-35

De Pasti o familie a avut oaspeti la masa. S-au pregatit si s-au streasat, dar acum masa este pusa.
Mama ii zice fetitei, trebuie sa te rogi pentru masa. Fetita zice nu stiu ce sa zic. Mama: Z ice-ai auzit la mama. Fetita inchide ochii, pleaca capul si zice: "Doamne, Cine m-a pus sa-I invit pe oamenii acestia la masa de Paste?"
Pastele este sarbatoarea semnelor de punctuatie
Pentru unii este ca o VIRGULA – o pauza din treburile zilnice, o data pe an te ginesti la lucruri esentiale.
Pentru altii este ca un PUNCT – incheie o propozitie. Este la margine, ca spectator, nu inauntru ca participant.
Pentru altii este ca un SEMN De INTREBARE: chiar asa o fi? Oare de cind n-am mai fost la Biserica? Usor, de la Pasti.
Pentru altii este ca un SEMNUL EXCLAMARII ce denota viata traita la maxim, viata traita mirabil.

Imediat dupa moartea lui Isus, Biserica de-atunci a avut dificultate sa creada in inviere

Ascultati un verset:
Luca 24:11 "Cuvintele acestea li se pareau apostolilor basme, si nu le credeau."

In acest context, cei doi ucenici pleaca spre Emaus.
Biserica se dezintegra vazind cu ochii. Numai o credinta ferma in Inviere mai putea cataliza aceasta grupare de oameni.

Caracteristicile Bisericii ce crede in Inviere:

1. MERGE SPRE DESTINATIA CORECTA – V. 13 UCENICII AU INCEPUT SA MEARGA INTR-O DIRECTIE GRESITA.

2. VORBESTE DESPRE VIITOR MAI MULT DECIT DESPRE TRECUT V. 14 OAMENII ACESTIA DISCUTAU DESPRE TRECUT, NICI O SPERANTA DE VIITOR.

3. ARE VIZIUNE CLARA V. 16, 31 – ACESTIA NU PUTEAU VEDEA CLAR. Nu l-au recunoscut pe ISUS. N-au recunoscut vocea lui, prezenta lui, stilul lui.

4. ESTE O BISERICA EXUBERANTA, PASIONATA V. 32-33

5. ARE CONVINGERI FOARTE PUTERNICE V. 34

6. ESTE O BISERICA MISIONARA – V. 32-35 NU MAI ESTE CONSUMATA CU SINE CI CU ALTII; ESTE MAI INTERESATA DE LUCRAREA SOCIALA DECIT DE MINTUIREA SUFLETELOR.

REGELE AFRICAN AVEA UN PRIETEN FOARTE BUN CARE ERA TOT TIMPUL FOARTE OPTIMIST.
ORICE SE INTIMPLA SPUNEA: E UN LUCRU BUN.

INTR-O ZI LA VINATOARE PRIETENUL II INCARCA ARMELE REGELUI. A FACUT O GRESEALA SI CIND REGELE A TRAS CARTUSUL A EXPLODAT SI I-A RETEZAT DEGETUL MARE. PRIETENUL S-A UITAT LA DEGET SI I-A ZIS "ESTE UN LUCRU BUN." REGELE S-A ENERVAT SI LA ARUNCAT IN INCHISOARE.

DUPA CITVA TIMP REGELE A FOST CAPTURAT DE UN TRIB RIVAL CARE ERA CANIBAL.
L-AU PREGATIT PENTRU DINNER SI AU INCEPUT SA DANSEZE IN JURUL LUI. DAR ATUNCI CINEVA A OBSERVAT CA REGELUI II LIPSESTE UN DEGET. CONFORM SUPERSTITIEI LOR NU PUTEAU CONSUMA UN OM CARE NU ERA INTREG. L-AU ELIBERAT.

REGELE S-A INTORS ACASA SI A SCOS DIN INCHISOARE PE PRIETENUL LUI SI-A CERUT IERTARE SI I-A ZIS CA INTR-ADEVAR PIERDEREA DEGETULUI A FOST UN LUCRU BUN.
TE ROG SA MA IERTI.

Nu te ingrijora, faptul ca am fost in inchisoare a fost un lucru bun. Cum sa fie un lucru bun?
Daca nu eram in inchisoare, eram cu tine. Eram prins si eu, si cum tie iti lipseste un deget, m-ar fi consumat pe mine.

7. O BISERCA CE EXPERIMENTEAZA TRANSFORMARE V. 31. Este transformata de prezenta lui Christos si produce transformare in jur.

A transformat Dealul Mizeirie in Dealul Mintuirii.
A tranformat Crucea instrumental pedepsei capitale in semnul Gratiei divine
A transformat mormintul groazei in Locul Sperantei.

In Martie 19, 2007 Newsweek magazine a publicat un articol scris de Liz Grossman din Chicago intitulat: "Un Zimbet de care n-am stiut ca exista"
In Martie 19, 2007 Newsweek magazine a publicat un articol scris de Liz Grossman din Chicago intitulat: "Un Zimbet de care n-am stiut ca exista"

Fratele meu Tim a fost diagnosticat din copilarie cu autism, o boala a creierului ce limiteaza activitatile logice ale unei persoane. De curind Tim a inceput sa frecventeze o biserica penticostala din Milwaukee. Fiind dintr-o familie de evrei nu am inteles ce l-a atras pe fratele meu bolnav de autism la o biserica penticostala. Dar m-am dus cu el.

In acea duminica de vara m-am dus cu el la biserica. El m-a condus pe rindul al doilea unde statea de obicei in templul nostrum. In citeva minute mi-a prezentat imediat vreo zece persoane, fratii si surorile lui. A inceput serviciul si cintecele pline emotie au inceput sa vibreze in trupul meu. Insa Tim pur si simplu traia acele cintece. Batea din palme, se legana si cinta cu entuziasm pe care nu l-am stiut ca exista. Cind pastorul a spus sa ne dam miinile pentru a cinta impreuna, pentru prima data in viata mea Tim m-a tinut de mina. Pastorul ne-a chemat la rugaciune si atunci am auzit persoane in jurul meu rugindu-se in dialecte ciudate. Tim si tut e rogi asa. Si eu. Si eu.

Cind a venit timpul rugaciunii la altar Tim s-a dus in fata a ingenucheat si a permis pastorilor sa-l atinga punindu-si miinile peste el. El nu lasa pe nimeni sa-l atinga.

L-am vazut acolo pe Tim in genunchi, cu lacrimi in ochi, fericit cum nu l-am vazut vreodata.
Ce transformare! Nu stiu ce se intimpla cu fratele meu Tim, dar in aceasta biserica el era umplut de o pace pe care doctorii si medicamentele n-au putut sa I le dea vreo data.

L-am intrebat la final: "Tim, cum te simti?" "Exceptional, ca niciodata inainte"