Bolile și suferințele - Ioan 5:1-14

„... După aceea Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: "Iată că te-ai făcut sănatos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu și se întâmple ceva mai rău." (Ioan 5:1-14)

„Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. // Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. // Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. // Negrul argint, lutul jalnic şi grav sunt aur scăzut şi bolnav. // Piezişe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare şi leac.” (Boala, Lucian Blaga)

Boala este o experiență comună tuturor oamenilor, întregului univers. Unii venim cu ea în lume, alții o acumulăm pe parcurs, cu toții însă vom ajunge ziua când nu vom mai putea urca nici măcar două trepte, cu toții ne vom defecta și vom muri. Atunci când dai de necaz te întrebi instinctiv: „De ce?” Cuvântul lui Dumnezeu oferă răspunsuri competente și binefăcătoare.

I. CAUZE

a) Există o cauză primară și generală a tuturor neajunsurilor din lume. A-ți auzit cu siguranță despre drama din Eden. (Genesa 3) Așa se face că venim pe lume într-un univers căzut, cu o personalitate păcătoasă aflată sub condamnare.

b) Există însă și cauze personale și punctuale care pot agrava situația. Dați-mi voie să enumăr câteva scoase în evidență de Scriptură:

-Pedepse pentru păcate personale – 1Samuel 5:6, Ioan 5:14

-Sancțiuni pentru greșelile altora – Exodul 20:5,2Samule 24:17

-Ispite și încercări – Iov 1-2

-Influențe demonice – Luca 13:10-16;

Ereditatea, ocupația, clima, virușii, dezastrele naturale, accidentele, răutatea celor din jur, etc. Desigur și bătrânețea. Biblia spune: „omul nostru de afară se trece” - 2Corinteni 4.16. Vrem sau nu, ne place sau ba, trebuie să ne asumăm conștienți condiția păcătoasă și faptul că omului îi este rânduit să moară. (Evrei 9:27)

II. REMEDII

Sunt însă momente în viață când aceste răspunsuri pertinente nu par să ajute prea mult. Când lucrurile merg rău te întrebi: „De ce mie?” Atunci când trebuie să dai un răspuns personal, nu este ușor lucru. Lumina și liniștea le obții mai degrabă din interior decât din afară, din înțelegerea propriei vieți și din odihnirea în suveranitatea lui Dumnezeu.

a) O cercetare personală cu pocăință, dacă este necesar, sunt întotdeauna bine venite când sunt neplăceri. (1Ioan 1:8-9) Toate bolile și suferințele au ca și cauză păcatul primar, nu toate bolile și suferințele vin în viața noastră din cauza păcatelor personale, dar da, uneori experimentăm durerea și falimentul din pricina unor decizi personale greșite. De aceea cercetarea personală și pocăința sunt necesare pentru îmbunătățirea situației noastre. (Proverbe 28:13)

b) Rugăciunea și postul aduc lumină și eliberare. (Matei 17:21)

c) În cazul bolilor, ungerea și rugăciunea în Numele Domnului pentru vindecare este deasemeni o practică biblică. (Iacov 5:14-16)

d) Folosirea unor tratamente poate ajuta. (1Timotei 5:23)

e) Acceptarea cu credință a stării în care te afli. (2Corinteni 12:7-10) Atunci când dai de necaz, când vine boala, ai mai multe alternative; să te împietrești, să abandonezi lupta, să te descurci de unul singur cum poți, sau, să-L iei ajutor pe Dumnezeu. Din experiența mea și a multor altora este mai bine cu Dumnezeu alături.

III. PERSPECTIVE

Domnul Dumnezeu ne-a oferit un început fără boli, păcatele noastre însă ne-au adus în starea în care suntem. Cu toate că L-am ofensat și-L ofensăm în continoare adesea, Dumnezeu continuă cu discreție și perseverență să ne ofere asistența.

-El este Acela care pune limite răului și ne dă putere fiecăruia să ne ducem crucea.

-În compasiunea Lui adesea ascultă rugăciunile și aduce vindecare.

-De multe ori El face minuni fără să i le cerem.

Prin Isus Hristos Dumnezeu a luat asupra Sa bolile și neputințele noastre și ne dă în schimb viața și neputrezirea. El promite un viitor fără boli atât pe pământ cât și în cer. (Isaia 7, Apocalipsa 21)

De aceea să ascutăm ce spune Biblia: „Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra”. „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”, zice Dumnezeu. (Psalmul 37:5; 50:15)

ILUSTRAȚIE: Se povestește că un om era nemulțumit de crucea lui. Nemulțumirea îl determina mereu să cârtească înaintea Domnului. Văzându-i stare, Dumnezeu i-a dat o viziune. Un înger l-a poftit într-un hangar mare, plin cu cruci de tot felul. -„Aud că ești nemulțumit cu crucea pe care o porți. Poftim, alege alta din mulțimea de cruci ce stau înaintea ta.” Omul s-a minunat pentru un moment, după care a pornit la ales crucea care i se părea potrivită. Într-un târziu s-a hătărât asupra uneie pe care o credea nimerită lui. A apucat-o și a pornit la drum. Atunci Dumnezeu i-a deschis ochii să vadă mai bine. Așa a observat că crucea pe care a aleso era de fapt crucea ce o purta deja pe pământ.

„Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.” (Evrei 12:12-13)