Rugaciunea

Text: Luca 18:4, 5 

Pildele Domnului Isus apar în Sfântă Scriptură că răspuns sau rezolvare la o anumită problemă. Problema în acest caz este rugăciunea: cum trebuie să fie rugăciunea? 
- 18:1:

a) stăruitoare ("necurmat”); 
b) repetată (“să nu se lase”); 

- în pilda de faţa apar 3 personaje: 

a) văduva – creştinul 
b) pârâşul – Satan 
c) judecătorul – în antiteză, Dumnezeu 

Judecătorul: 

a) corupt (“n-a voit să-i facă dreptate”) 
b) fără teamă de Dumnezeu (“de Dumnezeu n-am teamă”) 
c) fără respect faţa de semeni/egoist (“de oameni nu mă ruşinez”) 
d) fără bunăvoinţă, lipsit de milă/ dispreţuitor 
TOTUŞI datorită insistenţelor ei repetate şi enervante, judecătorul se 
decide să îi facă dreptate, să îi răspundă la cerere. 

CE INVĂŢ DIN ACEST TEXT? 

a) văduva a primit un răspuns concret pentru că a avut o cerere concretă. (“Fă-mi dreptate!”). 

1. FĂ RUGĂCIUNI CONCRETE, LA SUBIECT! 
Nu fi abstract şi superficial! 

b) sunt rugăciuni la care Dumnezeu răspunde imediat (ex: 1 Cr. 4:10 - Iaebet) şi rugăciuni care necesită 
perseverenţă (ex: FA. 12:5 – Petru). 

2. NU-ŢI PIERDE NĂDEJDEA! 
Faptul că Dumnezeu nu ţi-a răspuns nu înseamnă că nu te ascultă, ci doar că trebuie să perseverezi! 

c) văduva a primit rezolvare nu atât datorită justeţei cauzei ei, ci mai ales datorită modului neobişnuit de a-şi pledă cauza. 

3. ROAGĂ-TE PÂNĂ PRIMEŞTI CEEA CE CERI! 
“Doamne dacă Tu nu acţionezi, atunci voi continua să mă rog!” 

d) dacă văduva a reuşit să-l înduplece pe acest judecător corupt şi nemilos cu cât mai mult noi vom găsi răspuns la Dumnezeu, care din dragoste pentru noi şi-a dat tot ce a avut. 

4. AŞTEAPTĂ LUCRUL PE CARE Îl CERI!