"Lectia 10 - Spălarea picioarelor"

Categorie:  Schite de predici scrise
 

INTRODUCERE

1. Spălarea picioarelor este o practică antică pentru călătorii ce poposesc la o gazdă primitoare

2. Spălarea picioarelor este un act consacrat, efectuat şi poruncit de Domnul ucenicilor în vederea păstrării caracterului slujirii totale în comunitatea creştină

I. CADRU ISTORIC

A. Vechiul Testament

1. Exemple: Avraam (Genesa 18:4); Lot (Genesa 19:2) Laban (Genesa 24:32); Economul lui Iosif (Genesa 43:24); Bătrânul din Ghibea (Judecători 19:21); obicei statornicit la diferite popoare – o lege nescrisă

2. Un act încadrat în „capitolul” primirea de oaspeţi; o îndatorire a gazdei – o dorinţă a musafirului (Romani 12:13; Evrei 13:2)

B. Noul Testament

1. Continuarea obiceiului V T  (Luca 7:44); cazul de excepţie  al unei femei (Luca 7:37-38)

2. Instituirea de către Domnul (Ioan 13); prezentare în detalii cuprinzând date explicative şi date de continuitate - de la Domnul la apostoli şi văduve(1 Timotei 5:10)

II. CARACTERISTICI – ROL – SEMNIFICAŢII

A. Spălarea în Vechiul Testament

1. O bună primire (Genesa 18:4a); repaus (Genesa 18:4b)

2. Îngrijirea de nevoi (Judecători 19:20; Genesa 24:33; 43:25)

–  Execuţia propriu-zisă se făcea personal  sau prin slugi (Genesa 18)

B. Spălarea (Ioan 13)

1. Toate elementele V T: bună primire (Luca 22:12);  îngrijire (Luca 22:27)

2. Spălarea efectuată de Domnul - elemente noi: (v. 4-7), nu pricep (Petru) – Tu? Doamne! O datorie specială care nu există în V T (Matei 5:38-48)

C. Însemnătatea – valoarea spirituală (superioară celei fizice - o spălare ca  botezul; actul nu spală exteriorul, dar e dovada spălării interiorului - Ioan 13:10; 1 Petru 3:21; Psalmul 51:2)

1. O dovadă practică de iubire (Ioan 13:1; Luca 7:47; Marcu 14:3-4)

2. Un act al slujirii desăvârşite pentru apostoli şi vizitatori – lepădare de sine (v. 3-5

3. O cunoaştere absolută a planului lui Dumnezeu pentru tine şi alţii (Ioan 13:3, 7, 12, 16-17)

4. O spălare – curăţire periodică (Evrei 10:22; 13:10)

ÎNCHEIERE

1. În perioada V T: o lege lăsată de Dumnezeu în conştiinţa oamenilor şi practicată la nivelul trăirii lor.

2. În noul legământ: adevărata cunoaştere -  dragostea slujirii (Ioan 13:17). Modelul original: Domnul şi Învăţătorul (Ioan 13:14); o pildă (v.15); o poruncă (v.15); o răsplată (v.17)

sursa: http://www.dragostepentruadevar.ro/