Ce experimentează omul care stă lângă Dumnezeu?

Ex. 33:18-23

Introducere

• Grija noastră lângă cine stăm: în bancă (la şcoală); în autobuz; în biserică(?)
• Sentimentul neplăcut când vrei să te aşezi şi ţi se spune că locul e pt altcineva
• Sentimentul înălţător când cauţi un loc şi cineva important îţi spune „ai loc lângă mine”
• Ce va fi simţit Moise când Domnul îi spune „Iată un loc lângă mine” (v. 21) – mai ales în contextul în care Moise era zdrobit după cele întâmplate şi îngrijorat pentru ce putea urma (dacă Domnul nu avea să meargă cu ei)

1. Stabilitate: „vei sta pe stâncă” (v. 21)
   1. Semnificaţia tipică a stâncii în Biblie (psalmi, predica de pe munte etc)
   2. Nevoia noastră de stabilitate într-o lume instabilă: temelia de nisip a altor alternative (avuție, educație, carieră, relații)
   3. Posibilitatea stabilităţii doar când stai lângă Domnul şi când El merge cu tine (v. 15-17)

„E o stâncă ce de veacuri stă în valuri ca un far...”

1. Exemple de stabilitate
   1. Emoţională: manifestările (ne)credincioşilor (adevăraţi) în situaţii de deces, eşec, nedreptate etc.
   2. Materială: credincioşii nu câştigă neapărat mai mult, dar ştiu să administreze mai bine/moderat, aşa încât să nu ajungă la datorii/cerşetorie/furt
   3. Relaţională: prieteniile, căsătoriile celor care stau lângă Dumnezeu

Atenţie! Distincţia nu este între membrii unui cult (neoprotestant?) şi alţi oameni ci între cei care stau lângă Dumnezeu şi alţii!

1. Protecţie: „te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna mea” (v. 22)
   1. Vulnerabilitatea noastră şi nevoia noastră de protecţie
   2. Semnificaţia gestului lui Dumnezeu faţă de Moise: cine se atinge de copiii lui Dumnezeu trebuie să aibă de a face mai întâi cu mâna lui Dumnezeu care îi ţine. Până şi diavolul trebuie să ceară permisiunea lui Dumnezeu (Iov)
   3. Experienţa altor credincioşi – Ps. 46; situaţii din istorie şi de astăzi

- Ilustrație: ritualul de trecere al băiatului indian, de 13 ani (singur o noapte în junglă; tatăl său a vegheat însă toată noaptea)

- „În Domnul eu am adăpost, cetate tare-n vreme grea”

1. Slava lui Dumnezeu (33:22a)
   1. Vizibilă pentru Moise mai ales în caracterul lui Dumnezeu (Ex. 34:5-7)
   2. Demonstrată în mod suprem în Hristos – împăcarea bunătăţii lui Dumnezeu cu dreptatea Sa
   3. Văzută de Ştefan (Fapte 7:55)
   4. Experimentată de noi în diverse situaţii
      1. În acte ale revelaţiei lui Dumnezeu – prin natură sau prin Scriptură
   5. Implicaţii: Dumnezeu îşi arată slava în multe feluri, dar de multe ori noi nu o vedem. Este o problemă de vedere spirituală! Rugăciunea lui Elisei: Doamne, deschide-ne ochii să vedem!
2. Asemănarea cu Dumnezeu (34:29)
   1. Cu cine ajungi să te asemeni cel mai mult? – Cu cei lângă care stai cel mai mult, îi priveşti cel mai mult (TV?), te preocupă cel mai mult
   2. Despre ucenici: „au priceput că fuseseră cu Isus”

Încheiere: „Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu”