BISERICA LUI HRISTOS, AMBASADA CERULUI PE PAMANT: Studiu asupra Epistolei către Efeseni

Aspecte generale 

• Importanța epistolei către Efeseni (mai ales pt neoprotestanți): „Evanghelia Bisericii” – subliniază nu doar mântuirea la nivel individual ci mai ales la nivel comunitar: Hristos a murit nu doar ca să ne răscumpere pe fiecare ci și ca să Își formeze un popor care să fie al Lui.
• Resurse bibliografice: diverse, dar mai ales John Stott, Noua societate a lui Dumnezeu

MESAJUL 1: Introducere si glorificare (1:1-14)

1. Introducerea epistolei
   1. Autorul:
      1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos – i.e. trimis/mandatat de Hristos
      2. Prin voia lui Dumnezeu – suntem responsabili să luăm aminte!
   2. Destinatarii
      1. Sfinți: nu doar o elită ci întreg poporul lui Dumnezeu
      2. Credincioși: care  cred și care sunt fideli
      3. În Hristos Isus: uniți cu El, precum mlădițele cu vița și mădularele cu trupul
      4. În Efes: capitala provinciei romane Asia, fostă colonie grecească, faimos pentru templul zeiței Diana/Artemis (una dintre cel 7 minuni antice)
      5. Implicații practice: dubla cetățenie; ambasada cerului pe pământ
   3. Structura / Firul roșu al epistolei: lucrarea trecută și prezentă a lui Dumnezeu în vederea constituirii unei ambasade a cerului pe pământ
      1. Lucrarea lui Dumnezeu în trecut (1:3 – 2:10): jertfa și învierea lui Hristos în vederea învierii noastre la o viață nouă
      2. Lucrarea lui Dumnezeu în prezent (2:11 – 3:21): alcătuirea unui nou popor, o ambasadă a cerului pe pământ
      3. Așteptările practice ale lui Dumnezeu de la noi: standarde noi și relații noi (cap. 4-6)
   4. Rezumatul epistolei
      1. Teologie/credință (cap. 1-3); practică/viață (cap. 4-6)
      2. Formularea acestui rezumat în 1:2 – „har și pace”
         1. Har – inițiativa lui Dumnezeu în mântuire
         2. Pace – obiectivul/proiectul lui Dumnezeu (reconcilierea oamenilor cu Dumnezeu și unii cu alții)
2. Glorificarea lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale (1:3-14)
   1. Binecuvântarea trecută a alegerii (v. 4-6)
      1. O învățătură biblică, nu o speculație umană
      2. Un stimulent la sfințenie, nu o scuză pentru păcat
      3. O chemare la umilință, nu un motiv de mândrie
   2. Binecuvântarea prezentă a înfierii (v. 5-8)
      1. Implică privilegii
      2. Implică responsabilități
   3. Binecuvântarea viitoare a unirii cosmice (9-10) – „taina” unirii neamurilor cu iudeii, dar și a unirii cosmice (v. 10)
   4. Scopul acestor binecuvântări (v. 11-14) – să slujim spre lauda slavei Sale (la fel cum era chemată să fie națiunea lui Israel în VT)